Acasă Actualitate Tradiţii culinare din Banat: Sarmale cu dovleac, pastă de leurdă şi ‘Medova...

Tradiţii culinare din Banat: Sarmale cu dovleac, pastă de leurdă şi ‘Medova torta’ cu nucă – bunătăţi pregătite în Coşteiul de Sus

227
DISTRIBUIȚI

Sătenii din comuna timişeană Coşteiu de Sus folosesc pentru a da savoare mâncării în postul Paştelui un ingredient cu gust aparte – seminţele de dovleac.

Ciorbe de legume, sarmale de post, fasole flecită cu ulei verde (de dovleac) sunt doar câteva dintre preparatele puse pe masă de gospodine în aceste zile de post.

“Este o mâncare foarte gustoasă şi hrănitoare fasolea cu ulei de dovleac şi cu murături de varză din butoi. Dacă mănânci o porţie din aceasta, nu îţi mai este foame două zile. Fasolea se fierbe cu ceapă, legume, apoi o pasez ca pe piureul de cartofi, după care o prăjesc în ulei de floarea-soarelui cu ceapă, boia şi usturoi. După ce prinde un gust foarte bun, se scot porţiile în farfurie, unde mai pot adăuga ulei de dovleac. Avem şi alte murături, dar cu varza de la butoi e cea mai buna”, declara pentru AGERPRES Emilia Popa, o localnică pasionată de gătit.

Seminţele de dovleac sunt folosite şi la sarmalele de post, cu crochete de pâine prăjită adăugată în compoziţie în loc de carne.

“Călim ceapa, între timp pregătesc coji de pâine foarte fin tăiate, pe care le prăjim în cuptor ca să fie foarte crocante. În loc de carne adăugăm pâinea aceasta peste ceapă, orez, sare, boia, piper. În piua de lemn batem seminţele de dovleac, iar acea făina o adăugăm în compoziţie – cam două – trei linguri, depinde cât de multe sarmale facem – ca să lege aluatul. Apoi împachetăm sarmalele în foi de varză murată. Când le punem la fiert, pe fundul oalei punem puţin ulei de dovleac să ungă frunzele de varză. Trebuie condimentată compoziţia cu cimbru şi sare”, arată Emilia Popa.

În Joia Mare, fiii satului revin la vatra de pretutindeni, toate familiile aprind lumânări la morminte, apoi se merge la biserica din mijlocul cimitirului. A doua zi, în Vinerea Mare, se vopsesc ouăle.

În familia Emiliei Popa, ouăle se vopsesc – cum altfel – în ciorap, ornamentate cu frunze de trifoi, cu coajă de ceapă pentru a deveni roşii stacojii sau cărămiziu închis, iar gustul de ceapă pătrunde în ouă şi le face mai gustoase.

Gospodinele din Coşteiu de Sus se gândesc încă de acum la ce vor pune pe masa de Paşte, iar din meniu nu lipseşte mielul.

“Eu nu manânc miel, dar pregătesc pentru restul familiei. Pentru că ne este milă să-l sacrificăm noi, cumpărăm miel de la stână. Sâmbătă îl porţionăm acasă pentru drob, friptură şi ciorbă. Ce este pentru friptură îl pun în baiţ cu mirodenii – frunză de dafin usturoi, piper, sare – câteva ore. Drobul îl facem în prapure. Călesc ceapă, pun frunze de pătrunjel şi de mărar, pe lângă măruntaiele fierte (ficat, plămâni) pun şi carne fiartă luată de pe os, o amestec cu compoziţia, să fie şi bucăţele de carne. Îl leg cu ou crud, întind compoziţia pe prapure, iar în mijloc pun câteva ouă curăţate, împachetez totul şi îl bag la copt. Ciorbiţa o fac din capul mielului şi din carnea mai slabă. Şi nu lipseşte mult leuştean. Totul trebuie să fie gata până plecăm la biserică, la miezul nopţii. Când revenim, după Înviere, avem pe masă caş de vacă, ouă roşii, ceapa verde, mielul fript, drobul şi şoncul (şunca) pe care o începem întotdeauna în ziua de Paşti. Mai fac şi şonc fiert cu ouă albe pe care le şi ciocănim puţin, la fiert, ca să intre gustul cărnii în ele”, detaliază Emilia Popa.

La Paşte şi la Crăciun se fac cel puţin cinci – şase feluri de prăjituri, de la mărunţele, la torturi. Acum, sunt preferate prăjiturile mărunte.

“Facem cel puţin cinci – şase feluri de prăjituri mărunte. Fac şi prăjiturile preferate în casă, dar încerc şi altele mai noi, pe care vrem să le testăm. Şi cu toate că de fiecare dată spunem că nu facem decât două feluri, umplem tăvile cu cel puţin şase feluri. Nu facem cozonaci. Specifică este o prăjitură cu foi cu miere de albine cu nucă, care vin umplute cu gălbenuş de ou pe abur, apoi un blat de nucă cu patru ouă şi deasupra o cremă ness. În copilărie, mama făcea ‘Medova torta’ (în limba slovacă – n.r.), foi fără smântâna, doar cu ou, zahăr, nucă. Pentru foi, punem patru ouă întregi, o cană de zahăr, una de nucă şi una de făină. Ele vin umplute cu frişcă din smântână de casă. Când e bine bătută, se adaugă trei-patru linguri de nucă, să aibă gust pronunţat de nucă. Se umplu foile care se vor înmuia de la cremă”, ne spune doamna Emilia.

În familia sa se face şi tort, dar încă nu s-a decis pe care anume îl va alege din reţetarul de casă al bunicii. Nu vor lipsi nici cornuleţele cu untură, iar când sunt gata, în mijloc se pune miere de prună (magiun), să fie puţin acrişoară, pudrate cu zahăr şi vanilie.

Casa familiei Emiliei Popa este deja cunoscută în ţară pentru bunătăţile culinare, iar turiştii nu ezită să-i treacă pragul. Aceştia vin în microgrupuri familiale pentru a se plimba opt kilometri, cu trăsura, prin pădurile din preajmă, pline de toporaşi şi lăcrămioare, spre o bisericuţă din lemn, iar doamna Emilia îi aşteaptă la întoarcere cu masa plină de preparate tradiţionale.

“La micul dejun le dau ceva de primăvară, la noi în pădure creşte leurda din care eu prepar o pastă foarte gustoasă. Se fierb doi-patru cartofi, apoi se storc foarte bine şi se pisează ca şi pentru piure, se taie mărunt de tot o legătura de leurdă, aşa cum se toacă frunzele de pătrunjel. Apoi facem o maioneză destul de multă ca să cuprindă compoziţia de cartofi şi să se poată unge felia de pâine. Se adaugă sare, piper şi este atât de bună! Apoi, tot pentru oaspeţi scot din untură pecina pusă din iarnă, oua fierte, le fac pastă de jumări, zacuscă, pâine de casă, pâine cu untură şi cu boia şi puţină ceapă tocată pe ea, care este ceva original în Banat. Le mai dau o bocală de lapte, dulceaţă de prune. Am deja turişti care vin pentru a doua oară la mine. Până ce ei sunt plecaţi în drumeţie, eu le prepar prânzul – o ciorbă de zarzavat sau de urzici, sarmale, cartofi prăjiţi şi cu carne din untură şi ceva dulce”, dezvăluie Emilia Popa.

O altă delicatesă a zonei o reprezintă siropurile de soc şi de tei, preparate cu un an în urmă, servite cu apa cristalină şi bună care vine de la foarte mare adâncime şi conţine particule de aur, testate prin analize. Pentru aceasta, la Coşteiul de Sus, foarte mulţi timişoreni vin să ia apă. (Sursa: AGERPRES)

Comentarii

comentarii