Să fii timișorean, să te bucuri de statutul de cetățean al unei urbe faimoase, renumită în lume, dar să te simți umilit și supus unor traume din partea administrației, asta este prea mult. L-am cunoscut pe domnul Matei Creiveanu, administratorul public (numit și city-manager, așa, pentru plăcea romenglezei) și era cât pe ce să fiu ”victima” bunei credințe la care nu doresc să renunț. Nu mă lasă formarea de… bănățeancă! L-am crezut când a spus că se spală străzile, l-am crezut când a spus că se curăță, l-am crezut când a promis că se va ocupa de poluarea fonică (chiar l-am sunat de câteva ori, o dată când tot centrul era consternat de ”concertul” unor motociclete ce păreau mai mult monștri decât mijloace de circulație, cu turații potrivite curselor de profil, pe piste, nu în centrul Timișoarei), dar din păcate nu se întâmplă nimic. Străzile sunt murdare, atât de murdare, încât nu mai recunosc orașul. Ba da, așa era prin primăvara anului 2019, când murdăria era cimentată pe lângă bordurile străzilor. Dacă plouă, devenim bucuroși (era să spun fericiți, dar ar fi fost prea mult) numai și numai pentru că Dumnezeu ne spală cetatea. Este praf peste tot, la cote patologice, din păcate, chiar în fața Primăriei Timișoara este praf, sunt ghivece nespălate, cu flori obosite, parcă am fi în Africa, nu într-un oraș european, cu o climă temperat continentală. Apă? Timișoara este într-o stare echilibrată, Aquatim este cea mai performantă firmă de profil din România, Bega curge liniștită, de ce nu se spală străzile? De ce inhalăm praful îngrozitor, cauzator de alergii și alte afecțiuni? De ce nu se organizează întâlniri cu specialiștii din domeniul sănătății publice, când calitatea vieții este prioritară? De ce nu se coroborează datele din realitate cu cele proiectate pentru o administrație eficientă?
Domnul Creiveanu afirmă că este mereu în acțiune, monitorizează activitatea de curățenie a orașului, o face noaptea, dar din păcate, nu se văd rezultatele. Poate nu găsește căile de comunicare cu cei… monitorizați? Poate nu a reușit încă să-și formeze un mod de acțiune în interesul Timișoarei, scriu asta cu mare amărăciune. Poate nu înțelege încă bine mentalitate regională, nu înțelege că pentru noi, murdăria este o jignire, nu o stare. Lipsa florilor, a armoniei noastre locale, toate sunt frustrări. Căutăm răspunsuri, am făcut clemență de așteptare, au trecut cele șase luni… de mult, chiar se vorbește intens și se face modest. Prefer acest eufemism, mi-e groază de limbajul suburban al unor supraevaluați a fi ”singurii intelectuali din Timișoara”, dar care poluează cu vorbe murdare, atitudini agresive, așa că din perspectiva unei Timișoara mult umilită, prefer să opresc, de data aceasta, critica domnului city-manager, Creiveanu.
Angajații primăriei se plâng, adesea, că nu sunt salutați de ”mai marii zilei” din instituție. Oare nu of fi știind ei că este o dovadă de noblețe să-l saluți mai întâi pe cel din subordine? Nu or fi știind că aroganța și sfidarea sunt apanajele prostului gust? Că odată cu praful din oraș s-ar putea alege și… ”praful” din cei care ne tratează așa?
Întreb? Da, întreb!
