Când intri în pasajul „de serviciu” de lângă podul Jiul, simți că pătrunzi în lumea îmblânzitorilor de șerpi din India, care sunt nedespărțiți de fluierul Bheen cu care relaxează cobrele.
De ce? Pentru că de luni de zile, acolo își face veacul un om al străzii care nu are vreun talent artistic, singurul lucru care-l leagă de muzică fiind un fluier din care scoate periodic sunete stridente, răgușite, ascuțite. Acolo nu este un vad comercial, nici un loc cu prea mare flux de populație.
„A venit fetița de la școală și a trecut prin acel pasaj pentru că era mai aproape de la Colegiul Bănățean spre Circumvalațiunii, iar acest boschetar era plantat cu fluierul la intrarea în pasaj. Asta era în primăvară. Acum, omul și-a schimbat locul și s-a amplasat mult în interiorul pasajului. De multe ori, nu îl zărești, ci doar când te apropii, te trezești în sunetele lui de fluier. Este deranjant și chiar periculos”, ne-a spus Emilia R.
Am trecut și noi pe acolo și l-am găsit la locul de muncă: mai trage din câte-un muc de țigară, mai trage și din câte-o sticlă de sucuri aruncate la coșul de gunoi din apropiere, mai aruncă o flegmă, că pare a avea mari probleme pulmonare, mai răspândește niște microbi și … „artă” la greu.
Poate polițiștii locali nu se lasă amețiți precum cobrele melomane (deși șerpii nu aud!) și în loc să se îmblânzească la auzirea țipuiturilor boschetarului, iau măsurile care se impun.
