Contraeditorial
În Piața Victoriei din centrul Timișoarei, cam pe locul în care a zăcut acel ”acvariu” de oribilă amintire, denumit de mine într-un articol mai vechi, ”un buboi pe obrazul Timișoarei”, a apărut, în zilele premergătoare inaugurării programului ”Timișoara-Capitală Europeană a Culturii”, o structură metalică de țevi ce delimitează cinci platforme până la înălțimea clădirilor din jur. Se dorește a fi (citez de aici încolo din programul de prezentare) ”o instalație temporară, efemeră, realizată dintr-o structură metalică, modulară” pentru a se ”putea testa diverse scenarii de utilizare a spațiului public”. ”Proiectul” instalației, intitulat ”Pepiniera 1306 plante pentru Timișoara” sună generos și mult prea frumos, în opinia mea: ”Platformele pepinierei vor fi deschise publicului larg și vor funcționa ca puncte de belvedere, oferind o perspectivă inedită asupra pieței; totodată, fiecare nivel al pepinierei va spune povești ale Timișoarei și va acomoda multiple activități culturale… Prin componenta naturală, Pepiniera aduce în discuție problematici globale precum schimbarea climatică, deșertificarea, lipsa spațiilor umbrite, crizele de resurse, biodiversitatea urbană, istoria botanică a orașului”.
Inspirat de minunatul ”proiect”, redat fragmentar mai sus, iau ”în discuție” nu ”problematici globale”, ci doar una dintre cele multe locale: mă cațăr pe o ”platformă” a ”Pepinierei”, încerc ”funcționarea” unui ”punct de belvedere” care, din păcate, mi se transformă în malvedere…
Nu am crezut niciodată că până în anul 2023, anul în care Timișoara a devenit capitală culturală a Europei, se va reuși refacerea fațadelor minunatelor palate din centrul Timișoarei, respectiv Piața Victoriei și Piața Libertății. Imensa onoare acordată Timișoarei nu a reușit să mobilizeze edilii Timișoarei să purceadă la reabilitarea, aducerea la gloria de altădată, măcar a exteriorului perlelor de arhitectură timișoreană. După ritmul lucrărilor până în anul 2021, când Timișoara trebuia să fie capitală a culturii europene, era previzibil că și până în anul 2023 aducerea la frumusețea originară, a centrului Timișoarei, este o lucrare mult prea mare pentru cei care conduc azi Timișoara, județul Timiș. O recentă anchetă făcută de către Radio Timișoara pe acest subiect, în urmă cu câteva zile, a scos la iveală un răspuns edificator din partea unui vice-primar al orașului: nu s-au putut reabilita în ritm mai alert construcțiile vechi din cauza legislației, a regulamentelor locale mult prea încâlcite, interpretabile, prea greoaie, greu de pus în aplicare, fapt care a dus la o colaborare neconstructivă între primăria Timișoarei și proprietarii clădirilor. Întrebat fiind cum a fost posibil, la Oradea, totuși, de refăcut cam același tip de clădiri, liderul bănățean a răspuns că și la noi s-ar putea, dacă s-ar reface hotărârile și regulamentele, iar lucrarea ar dura aproximativ 2 luni!? Acest răspuns stupefiant, dar nu mai puțin relevant pentru mine, m-a făcut să rememorez anul în care Timișoara a câștigat titlul de Capitală Culturală pentru anul 2021: este vorba de anul 2016!!! Evident că au avut loc alegeri locale în anul 2020, dar am ”beneficiat”, din cauza pandemiei, și de o derogare de 2 ani, până în 2023, pentru o mai bună organizare a acestui an cultural cu rezonanță europeană! Amânare care nu a făcut decât să amplifice certurile între diferiții organizatori implicați în problema capitalei culturale, în loc să aducă schimbări semnificative de strategie, de punere în faptă măcar a renovării centrului istoric! În această majoră temă, responsabilitatea primă și ultimă aparține celor care conduc primăria Timișoarei! Nicio clădire cu funcție culturală nu s-a construit din 2016 până astăzi! Câteva reabilitări începute și mai puține finalizate! Timișoara, cu fațadele vechilor palate ciuruite de timp și nepăsare, cu străzile și bulevardele în permanentă și interminabilă reparație, nu este în prezent un oraș așezat, care să te facă să gândești la cultură, dincolo de monotonia traiului de continuă uzură!
De pe platforma de malvedere (sic!) a turnului incompetenței, mai arunc o privire către Palatul Loffler din stricta vecinătate și mă gândesc dacă banii folosiți pentru structura metalică, pavoazată cu flori în viitor și deocamdată doar cu cuvinte generoase nu ar fi fost mai bine utilizați pentru renovarea fațadei minunatei construcții imperiale! Deocamdată azi, 10 februarie 2023, cu o săptămână înaintea deschiderii oficiale a megaproiectului ”Timișoara Capitală Europeană a Culturii”, prin scheletul metalic șuieră doar vântul pseudocompetenței, aparent descurcăreață, a edililor locali incapabili să refacă frumusețea de odinioară a Timișoarei!
