Acasă Eveniment UCMR – salvată de liderii cărășeni ai USL?

UCMR – salvată de liderii cărășeni ai USL?

DISTRIBUIȚI

DSC01771UCM Reșița ar putea intra într-o zodie salvatoare, în urma unui memorandum aprobat de guvern, prin care își fac apariția câteva soluții de ieșire din insolvență și redresare a marii uzine reșițene. Venind dintr-o privatizare considerată de actualii administratori judiciari ai uzinei, nereușită, UCMR, cu datorii enorme, de 200 de milioane de euro, și cu un fond de salarii sensibil egal cu profitul, reprezintă o grea piatră de încercare pentru cei care și-au propus să salveze ceea ce era considerat odinioară ”mecanicul șef al industriei românești.”

Remus Borza, reprezentantul firmei Eurinsolv, administratorul judiciar al UCMR, dar și al Hidroelectrica, societate cu care se speră ca uzina reșițeană să lucreze pe comenzi ferme, a făcut marți, la sediul uzinei, o analiză rece, exactă, a situației. Alături de el s-au aflat liderii politici responsabili, practic, de presiunile făcute la cabinetul Ponta pentru a salva UCMR: președintele consiliului județean și vicepreședinte al PNL, Sorin Frunzăverde, vicepreședintele PSD, Ion Mocioalcă, președintele Comisiei de Apărare a Camerei Deputaților, dar și prefectul județului, Silviu Hurduzeu, Adrian Volintiru, președintele Autorității de Administrare a Activelor Statului (AAAS), precum și managerii și liderii de sindicat ai uzinei.
Situația UCMR nu e deloc roză, în acest moment. Datoriile, de aproximativ 200 de milioane de euro, nu pot fi șterse, 1.000 de oameni se află în șomaj tehnic, iar, în plus, uzina se întinde pe 27 de hectare, are 250.000 de metri pătrați de hale, fapt ce o face costisitoare, purtătoare de impozite și greu de administrat. Piețele tradiționale, dar și cele emergente sunt greu de recucerit, aici fiind nevoie de un marketing performant. De altfel, tot marți a fost revocat din funcție și directorul economic al UCMR.
În afară, însă, de intenția de a salva uzina de la faliment, prezentând totala determinare în a identifica soluții viabile pentru relansare, ceea ce era o veste bună, Remus Borza a adus și o veste proastă, pe care a prezentat-o direct în conferința de presă de marți, fără să o anunțe în prealabil liderilor de sindicat: de la 1 octombrie vor fi concediați 200 de angajați ai uzinei, fapt ce l-a înfuriat pe liderul Jivomir Tovladiaț, prezent la întâlnire, dar care, așa cum spuneam, a aflat vestea pe loc. El a afirmat, după conferință, că e un mod total neelegant din partea administratorului judiciar să prezinte această decizie în modul în care a făcut-o.
Revenind la salvarea UCMR, soluția care se conturează cu cea mai mare claritate este aceea ca statul să redevină acționar la societate, în urma conversiei datoriilor în acțiuni, fapt care înseamnă un fel de renaționalizare sau etatizare, dar care, cu siguranță, nu i-ar deranja pe angajați, așa cum afirma și prefectul Silviu Hurduzeu. Numai că, până atunci, mai sunt pași importanți de făcut, care țin de voința politică: săptămâna viitoare ar trebui să apară o hotărâre de guvern prin care creanțele istorice ale UCMR să treacă de la ANAF la AAAS, apoi e necesară o modificare a Legii 85 a insolvenței, prin intermediul căreia statul să poată redeveni acționar la UCMR. Din păcate, însă, nu sunt singurii pași. UCMR chiar având acționar statul, trebuie să-și recucerească piețele și să descopere altele noi, să facă un intens efort de identificare de contracte, să facă business și bani, cum se spune, așa cum remarca Remus Borza, dar și președintele AAAS, Adrian Volintiru. E nevoie și de o relocare a ariilor productive, fiind posibil să rămână în funcțiune doar platforma Câlnicel. Potrivit lui Remus Borza, Hidroelectrica, ieșită și ea din insolvență, va lansa și ea două comenzi către uzină, iar specialiștii afirmau că dacă soluția vehiculată va funcționa, uzina va putea avea in viitor chiar 2.000 – 2.500 de angajați, față de 1590 cât are acum.  
Conducerea UCMR are de prezentat în două luni un plan de relansare, dar, din păcate, pe primele șase luni ale acestui an uzina a încheiat cu o pierdere de 27 de milioane de lei, la un profit de 26 de milioane. Cu toate însă că Remus Borza a numit salvarea UCMR o ”misiune imposibilă”, deși el personal crede că șanse există, liderii politici prezenți au dat un semnal de speranță, arătând că la guvern există voință politică în acest sens. Chiar și Adrian Volintiru s-a dovedit optimist.
”Preluarea creanțelor de la ANAF către noi e o misiune, dacă nu imposibilă, crâncenă, cu siguranță, dar poate fi realizată, a spus Volintiru. Dar ea face parte din strategia guvernului de reindustrializare. E important pentru UCMR că are potențial, o tehnologie oarecum rezonabilă la nivel european, are o piață care trebuie exploatată la maxim. Am rugat pe managerii uzinei să facă o strategie de relansare, axată inclusiv pe restrângerea unor capacități de producție sau terenuri și concentrată exclusiv pe business. Există, însă, premise favorabile”.
Deputatul PSD (USL) Ion Mocioalcă, unul din artizanii, alături de Sorin Frunzăverde, intervențiilor repetate la cabinetul condus de Victor Ponta, a remarcat că există determinare politică pentru a salva uzina reșițeană.
”Noi, cei trei de aici, a spus Mocioalcă, am făcut presiuni la guvern, iar ministrul Constantin Niță a avut inițiativa acestui memorandum asumat de executiv. Dar el nu înseamnă nimic dacă nu urmează acea hotărâre de guvern de transfer al creanțelor. UCMR nu e salvată încă, dar rămâne în sarcina guvernului și parlamentului modificarea Legii 85. Putem fi, însă, optimiști și perseverăm într-o inițiativă de suflet. Chiar dacă nu vom rămâne la 1.600 de angajați, UCMR, cu ai săi adevărați bijutieri ai tehnicii, va rămâne emblema industriei românești”.
Prefectul Silviu Hurduzeu a remarcat, la rândul său, că statul trebuie să redevină acționar, pentru că fiecare om concediat din uzină reprezintă o imensă pierdere.
Sorin Frunzăverde a făcut o radiografie redusă la esențe a momentului industrial actual prin care trece UCMR:
”În 1990, industria românească o lua de la zero. În 1994 avea deja mari datorii, s-a găsit atunci o soluție, dar datoriile au rămas. Uzina nu a mai fost retehnologizată. În 2003 – 2004 privatizarea nu a fost fericită, din punct de vedere al datoriilor neșterse. În 2012, Remus Borza intuia soluția de conversie a datoriilor în acțiuni ale statului. Acest lucru, însă, nu se face ușor. Dar e prentru prima oară când UCMR are o strategie de a rezista. Datorită valorii profesionale a celor din uzină, a eforturilor noastre, împreună vom reuși. E foarte important că Reșița și UCMR are alături decidenți politici, dar și profesioniști care să-și aducă aportul la relansarea industrială și economică”.
Până la relansare există speranțe ca, în urma comenzilor de la Hidroelectrica, șomerii tehnici de la UCMR să fie rechemați la lucru, dar unele secții neacoperite de comenzi vor trebui închise.

Comentarii

comentarii