UE s-a jucat literalmente cu noi. Și nu numai cu noi. Mai multe state i-au căzut victimă. Iar situația a fost lămurită în această săptămână. Este vorba despre produsele agroalimentare ucrainene, mai ieftine și neconforme, care au invadat piața europeană. În special cea estică. Aducându-i la disperare pe fermieri. Iar în ceea ce ne privește – și din nou nu numai pe noi – UE ne-a tras clapa și legat de Canalul Bâstroe. A cărui adâncire poate perturba întreg ecosistemul Deltei Dunării. Care face parte din patrimoniul european și mondial.
După ce ne-au lăsat să ne dăm cu capul de toți pereții, solicitând o susținere financiară pentru fermierii români, cei aduși la sapă de lemn, mai marii Uniunii Europene au lămurit lucrurile, în fine, în această săptămână. În sensul că, în mod deliberat, au luat decizia ridicării oricăror bariere vamale pentru produsele agroalimentare ucrainene, care, departe de a fi destinate, cum s-a spus, statelor sărace din Africa, au luat din capul locului calea Uniunii Europene. Birocrații de la Bruxelles au estimat că pentru Uniunea Europeană sunt mai profitabile produsele iefine, pe de-o parte, iar pe de altă parte, că ridicarea barierelor vamale face parte din ajutorul obligatoriu pe care trebuie să-l acordăm statului agresat. Eu cred că este cu desăvârșire exclus ca guvernanții noștri să nu fi cunoscut această realitate, care acum a fost în sfârșit făcută publică. Chiar cinic fiind, avem de-a face cu un calcul pragmatic. Este o altă formă de ajutor pe care, din sacrificiul statelor europene, o acordăm Ucrainei. Dar Uniunea Europeană nu are suficienți bani pentru a-i despăgubi pe fermieri. În consecință, statelor membre, în special celor din proximitatea frontierei, care sunt cele mai afectate, le revine sarcina să de a pune cea mai mare parte a banilor destinați despăgubirii fermeirilor la dispoziția acestora. Chiar dacă va mai fi eliberată o sumă, de circa 100 de milioane de euro, statele afectate vor trebui să mai pună încă de două ori pe atât pentru a-i ajuta pe fermieri să supraviețuiască. Acum mă refer exclusiv la femierii cinstiți. Pentru că există și altfel de fermieri. Cei care au făcut speculă, transformându-se în samsari cu produsele ucrainene. Cereale, în special grâu, ulei, produse lactate, ouă, etc. Așa că lângă gaura de 20 de miliarde de lei, Guvernul de la București trebuie să mai ia în calcul pentru prima parte a acestui an și gaura alimentară. Sau să accepte cu cruzime falimentarea fermierilor.
Și am mai aflat simultan ceea ce oficalii ne-au ascuns până acum legat de Canalul Bâstroe. S-a confirmat ceea ce presa a semnalat. Și anume că, încă din martie anul trecut, ucrainenii sapă la greu, adâncind Canalul Bâstroe și făcându-l navigabil pentru vasele de mare tonaj care transportă cereale pe Dunăre. Comisia Europeană confirmă abia acum faptul că și-a dat acordul în acest sens. Și chiar se face precizarea de către oficiialii UE că acest transport de mărfuri agroalimentare pe Canalul Bâstroe, apoi pe Canalul Chilia și pe Dunăre, spre Europa Centrală, urmează să se facă cu orice fel de riscuri. Riscurile la care se referă vizează ecosistemul Deltei Dunării. Care va fi sacrificat. Din nou sunt afectate toate statele europene, dar în primul rând România.
Este foarte grav faptul că Uniunea Europeană a lucrat netransparent în raport cu cetățenii europeni pe care are obligația să-i reprezinte. Dar la fel de grav, dacă nu cumva și mai grav, este că guvernanții ne-au ascuns această situație. Este cu neputință să nu fi știut cum stau lucrurile. Iar dacă au știut, ne-au oferit un veritabil circ. Începând cu Sorin Grindeanu, care a făcut non-stop pe niznaiul, și continuând chiar cu Adina Vălean, comisarul UE, dar totuși român, pe Transporturi. Să ne amintim că Adina Vălean se angaja în urmă cu o lună ca în doar câteva zile să trimită o echipă de experți în România, pentru a vedea care este situația. O situație care îi era de fapt cunoscută. Respectiva echipă, firește, nu a mai venit. Că nu avea niciun rost să vină. La rândul său, ministrul român al Transporturilor, Sorin Grindeanu, a jucat și el o lungă piesă de teatru, în sensul că negociază cu partea ucraineană, ba chiar le-a dat dispoziție unor subordonați să se facă că măsoară adâncimea șenelului. Pentru ca vreodată să se ajungă la o concluzie care era dinainte cunoscută și care tocmai a fost făcută publică de birocrația de la Bruxelles.
Nu-mi mai rămâne decât să-mi pun o ultimă întrebare. Dacă premierul știa care este situația în privința produselor agroalimentare aduse din Ucraina, a luat sau nu în calcul acest lucru atunci când a proiectat bugetul? Că dacă nu, e ca și când noi românii am fi mers din punct de vedere financiar cu ochii legați pe o sârmă.
