Interviu cu Vlad Fiscutean, fondatorul fenomenului „Români celebri”
Pe 9 februarie 2012 apărea încă una dintre milioanele de pagini de pe reţeaua de socializare Facebook. Un tânăr timişorean a găsit o metodă atractivă de a da mai departe ideile unor români celebri. Prin citate atent selectate, ataşate de imagini, într-o excelentă realizare grafică, pagina „Români celebri” a ajuns rapid una dintre cele mai apreciate din România.
În prezent, peste 78.000 de utilizatori de Facebook urmăresc această pagină. Despre ideea paginii, despre impactul şi riscurile ei, dar şi despre viitorul unei astfel de campanii culturale, am vorbit cu Vlad Fiscutean, fondatorul paginii „Români celebri”.
– Cum s-a născut pagina „Români celebri”?
– Un prieten, secretar general la Asociaţia Peisagiştilor, a postat pe Facebook un citat din Caragiale, despre ţara asta care e încă nefăcută. Era un text destul de lung. A prins cât a prins la el, dar ştiam că nu e în forma care să prindă cu adevărat. Am luat textul, l-am tăiat, păstrând ideea şi păstrând inclusiv cuvintele acelea vechi, dar am făcut un rezumat. Am făcut o poză tematică, la care am adăugat rezumatul. A prins destul de bine. A avut câteva zeci de like-uri. Aşa mi-a venit ideea cu „Români celebri”. Eu întotdeauna am crezut că, ambalată cum trebuie, cultura prinde. Experienţa asta am avut-o şi la TED, unde se scot bani din idei ambalate bine. Era clar că trebuie să ambalăm cultura diferit şi Facebook-ul este un mijloc care permite lucrul acesta.
– A fost un succes rapid.
– Conceptul a fost gândit destul de repede şi acum pare că succesul e peste noapte, când de fapt e o muncă de ani. Mă gândesc de peste şapte ani cum să ambalez chestia asta, cum să împachetez cultura. Chiar dacă s-a întâmplat repede, am ştiut de ce pun „Români celebri” şi nu „faimoşi”, de ce nu pun ghilimele şi aşa mai departe. Unul dintre lucrurile care au dat un impuls a fost share-ul lui Liviu Mihaiu. Într-o singură zi am strâns peste 2000 de like-uri noi. De atunci a zburat, am avut constant în jur de 200-300 de like-uri noi pe zi. Au fost şi perioade în care ritmul de creştere a fost mai lent, mai ales pentru că nu am avut atât de mult timp la dispoziţie şi nivelul ideilor a scăzut. În plus, trebuie să vii întotdeuna cu ceva nou.
– Se pare că prinde din ce în ce tot mai mult cultura pe net.
– Unul dintre miturile noastre e „cultura nu vinde”, „cultura nu se share-uieşte”. Am văzut de multe ori că e doar un mit. Şi am demonstrat că este un mit. Adevărul e că nu o să se mai consume niciodată Creangă aşa cum s-a consumat. Nu o să se mai citească aşa cum s-a citit. În schimb, ideile din scrierile lui se vor consuma în continuare, ambalate altfel. Morala de acolo o să se consume. Sunt lucruri vechi, care au trecut testul timpului. Să dau un exemplu. Era o pagină pe Facebook cu un număr de like-uri aproape egal cu al nostru. Ei au pus o poză cu o tipă dezbrăcată, cu o sticlă de cola între picioare. Noi am pus o poză cu un citat din Creangă. Ei au strâns 3000 şi ceva de like-uri, noi am reuşit să-i depăşim. Ne lamentăm că nu se mai citeşte, nu se mai consumă literatură. Ba da, se consumă. Poate nu se mai citesc sute de pagini, dar peste tot există un fir epic, o poveste. Pe lângă poveste, oamenii sunt mai interesaţi în ziua de azi de idei, vor să afle repede esenţa, nu au timp prea mult.
– Nu tocmai acesta este mecanismul prin care se nasc semidocţii? Poate există riscul acesta şi cu pagina „Români celebri”. Citeşti două citate dintr-un autor şi ai impresia că i-ai citit toată opera, că ştii despre ce e vorba.
– Se poate să existe riscul acesta. Dar putem să privim lucrurile şi altfel. Să-ţi dau un exemplu. A trebuit de curând să stau vreo oră şi ceva cu nişte muncitori care cărau o imprimantă. Din una în alta, am ajuns să vorbim despre „Români celebri”. Eu nu mă gândeam că ei stau pe net, cu atât mai puţin că urmăresc „Români celebri”. A fost interesant să văd cum unul dintre ei descoperise pagina. Mi-a zis de autori şi citate care i-au plăcut. La el în cap erau compartimentate lucrurile, avea o adevărată bibliotecă în cap, ca nişte cartonaşe pe care erau vorbele unor români celebri. Ideile respective au ajuns la el. Putem vorbi de semidocţi, dar pe de altă parte fiecare înţelege ce vrea chiar şi dintr-o carte de 200 de pagini. Nu ştii exact ce a vrut să zică autorul. Sunt unii care pot citi o carte de cinci ori şi tot nu înţeleg mare lucru. Prin intermediul paginii ajung la oameni câteva idei gata extrase, care îi ajută, le schimbă perspectiva sau chiar îi motivează. Şi eu am descoperit o mulţime de lucruri noi de când administrez pagina „Români celebri”. Văd cultura românească altfel, pentru că mă interesează esenţa ideilor lor, ce poate fi extras.
– Ce are diferit pagina „Români celebri” față de alte pagini asemănătoare?
– Cercetez foarte bine oamenii înainte să pun citate. Ţin cont şi de o componentă morală. Există pagini asemănătoare care pun tot felul de citate, inclusiv citate care aparţin unor personaje dubioase. În plus, pagina „Români celebri” e mai greu de întreţinut, pentru că dăm doar citate care aparţin unor personalităţi din România. Sunt foarte mulţi oameni, dar sunt puţine personalităţi. Sunt foarte multe idei, însă sunt puţine bune şi puţine diferite. Nu vrem să apelăm la naţionalism, nu vrem ca oamenii să „consume” ceea ce oferim din milă faţă de ţară, ci pentru că sunt lucruri şi idei de calitate, chiar şi la scară internaţională. Şi forma grafică în care prezentăm ideile românilor celebri e diferită, chiar dacă a devenit iconică şi a fost preluată şi de alţii.
– Care e viitorul paginii „Români celebri”? Te-ai gândit la vreo modalitate de a scoate bani din asta?
– Consumul de media şi de cultură în viitor îl văd în felul următor: citesc un rezumat de cinci pagini, vreau să aprofundez, mă duc înspre un rezumat de 10 pagini; dacă vreau să mai aprofundez, mă duc înspre 50 de pagini. La fel şi cu filmele: mă uit la un film de 5 minute, apoi poate am timp de 20 de minute. În prezent, poate te apuci să citeşti o carte de 100 de pagini şi o termini în câteva luni, pentru că nu ai timp. Mi-a luat şase luni să mă gândesc care e următorul pas. Mă gândesc la un format video, de 5-10 minute. Totul o să fie organizat pe principiul „din aproape în aproape”. Vrei mai mult, ai ceva mai mult. Vrei şi mai mult? Primeşti ceva şi mai lung.
Mă gândesc şi la soluţii de monetizare, pentru că vreau ca proiectul să crească. Fără bani, proiectul moare sau rămâne la acelaşi nivel. E o variantă nouă de consum, deci şi modalitatea de plată ar trebui să fie nouă. Foarte multă lume mi-a cerut obiecte – pixuri, căni, tricouri -, ca o modalitate de afiliere. Mulţi şi-au printat imagini cu citate de la „Români celebri” şi le-au pus în ramă pe birou. Mă gândesc şi la nişte întâlniri la o cafea sau un ceai, în care discutăm cu publicul pe marginea unor citate, cu invitaţi din diverse domenii. Poate ar merge un abonament foarte mic. M-am gândit, şi am avut chiar propuneri în sensul acesta, la o extindere în altă limbă. Să promovăm ideile românilor celebri şi în alte culturi.
Vlad Fiscutean s-a născut în anul 1987, la Reghin, în judeţul Mureş. A studiat design la Timişoara. A fost cel mai tânăr student acceptat la Executive Master of Business Administration, la Tiffin University, Ohio, S.U.A., din 1888, anul în care a fost înfiinţată universitatea. Este ambasador TEDx în Europa de Est. În iulie 2011, a fost primul român invitat să vorbească la o conferinţă TED.
