Acasă Editorial Un altfel de președinte. Sau nu?

Un altfel de președinte. Sau nu?

322
DISTRIBUIȚI

srsȘi-au dorit românii un altfel de președinte? Cei care l-au votat pe Klaus Iohannis afirmă că „da”. Cei care nu l-au votat au spus „nu”. Și au, astăzi, românii un altfel de președinte? Cei care nu l-au votat spun că „nu”. Dintre cei care l-au votat, o parte, spun „da”, o altă parte,„nu”. Ce se întâmplă? Este sau nu este Klaus Iohannis un altfel de președinte?
Altfel de președinte a însemnat, în mentalul colectiv, în primul și în primul rând, un om care nu era parte a sistemului. Sau cel puțin nu era astfel perceput. Dar ce însemna, la momentul alegerilor,„sistem” pentru români? „Sistemul” însemna, fie un om promovat de către serviciile secrete, ca parte a politicii lor ori chiar a acțiunilor de poliție politică, fie ca reprezentând, în mod deplin, clasă politică. Klaus Iohannis întrunea trăsăturile unui personaj din afara sistemului. În sensul că, deși devenise relativ de curând membru PNL și ajunsese, chiar pe ultima sută de metri, președintele acestui partid, el era mai degrabă vizualizat ca primar al municipiului Sibiu, ajuns acolo, nu în calitate de politician, ci ca reprezentant al societății civile. Mesajele lui Klaus Iohannis, în precampania electorală și în campania electorală, erau, de asemenea, semnale puternice ale unei personalități care vine, nu numai din afara nucleului politic care a condus România, ci se plasează chiar deasupra partidelor. Exact ceea ce și-au dorit românii atunci când l-au ales pe Emil Constantinescu președinte, refuzând să-i mai dea votul lui Ion Iliescu. Acum, pentru a doua oară, ei au simțit nevoia să-și încerce șansa cu o personalitate din afara sistemului. Din această perspectivă, cei care l-au ales au identificat în el exact ceea ce au vrut. Asta s-a întâmplat la cel de-al doilea tur de scrutin.
De ce, astăzi, cei care nu l-au ales pe Klaus Iohannis îi aduc acestuia o serie întreagă de acuzații, pe care nu le-au mai adus altor președinți și de ce o parte dintre cei care l-au ales îi fac și ei reproșuri, din ce în ce mai dure, lui Klaus Iohannis? Unde a greșit el, dacă a greșit? Sau unde greșesc contestatarii săi, dacă el nu a greșit?
1.    Cei care au votat pentru Victor Ponta îi reproșează lui Klaus Iohannis
că:
a.    Nu muncește
b.    Își plimbă soția pretutindeni
c.    A încercat și încearcă să impună un „guvern al său”
2.    Iar cei care nu-l mai susțin, deși l-au votat, afirmă că:
a.    Nu și-a îndeplinit o serie de promisiuni, cea mai importantă fiind legată de votul românilor din afara granițelor
b.    Stă, cumva, retras, cooperând sporadic și nesemnificativ cu partidul care l-a propulsat
c.    Iese prea rar la rampă, nu își pune la punct contestatarii, nu comunicăsuficient cu cetățenii
Să răspund, în varianta mea, la fel de succint, acestor contestații.
1.a. De unde știu ei că nu muncește? Ar trebui să stea cu mânecile suflecate, de dimineață până seara, în fața camerelor de luat vederi și să tăie săptămânal panglici? Sau, mai degrabă, ar fi etic să-i acordăm un timp pentru a vedea, punct cu punct, cum își îndeplinește, dacă își îndeplinește, programul prezidenţial?
1.b. Și de ce nu și-ar plimba soția? Este pentru prima dată când prezența primei doamne este, nu numai necesară, ci și indispensabilă. Și are noroc pentru că „prima doamnă” este chiar o doamnă. Care nu face pe nimeni de râs.
1.c. Aici, într-adevăr, Klaus Iohannis a comis o eroare. Nu trebuia să se exprime în sensul că dorește un „guvern al său”. Ceea ce nu înseamnă că a fost nesincer. Sau că nu ar fi benefică pentru stat existenţa binomului Președinte-Prim-ministru. Cu o singură condiție, însă. CaPNL să fie capabil să funcționeze, nu ca o alianță, ci ca un singur partid și, astfel, să se califice pentru guvernare. Și încă nu este pregătit.
2.a. Așa este. Obiectivul asigurării posibilității de vot pentru românii din afara țării nu a fost atins. Dar, categoric, nu este vina lui Klaus Iohannis. Ci a majorității parlamentare. Totuși, președintele avea obligația să iasă și să-și ceară scuze. Și să explice. Nu a făcut-o. Şi astfel, fără să fie vinovat, a pierdut puncte.
2.b. Este adevărat. Dar nu i s-a cerut președintelui să stea deasupra partidelor  politice? Vrem, din nou, un președinte jucător? Care să se substituie partidului care l-a adus la putere? Vrem, din nou, un președinte lățit pe toate canalele de televiziune? Sau dorim un președinte discret? Care tace și face?
2.c. Da. Iese rar la rampă. Pentru mulți, prea rar. Dar este stilul său de a conduce. Și nu trebuie să fie o surpriză. Acest tip de comportament era cunoscut dinainte de alegeri. Cei care l-au ales trebuia să se aștepte la asta. Și nu se bate cu alți oameni politici, nu pentru că este moale sau moluscă, cum îl acuza unii, ci pentru că nu dorește să se coboare în mahala. Este cu totul și cu totul, ca personaj politic, opus lui Traian Băsescu.
Evident, pe toți îi poate dezamăgi, până la un punct, orice președinte nou ales, după trecerea unei perioade de timp. Pentru că fiecare are setul său de așteptări. Și niciodată, acest set de așteptări, nu poate fi îndeplinit într-o proporţie de 100%. Dar înainte de a solicita răscumpărarea biletului de spectacol ar fi, poate, bine să ne gândim dacă ceea ce ni sepropune la schimb, în acest moment, este mai bun decât ceea ce ni s-a propus, la timp, la data alegerilor. Iar dacă răspunsul este nu, atunci să nu ne precipităm, luându-i lui Iohannis votul înapoi.

Comentarii

comentarii