Suntem singurul stat din Europa in care salariile scad. Suntem, probabil, singurul stat din lume in care scad pensiile. In legatura cu pensiile, trebuie sa pun din nou accentul asupra semnificatiei nerespectarii unui contract. Ceea ce inseamna nerespectarea legii. De catre cine? Chiar de catre institutia care are cea mai mare nevoie si cea mai mare obligatie de a proteja legalitatea. Este vorba de Guvern. Cand Guvernul abdica, si mai ales in mod deliberat, de la aceasta indatorire, atunci lucrurile stau rau de tot in respectiva tara. Iar tara este Romania. Acum ne intalnim cu o situatie inca si mai grava. Cea a militarilor batjocoriti.
Fara indoiala, onoarea este valoarea suprema a unui militar. Ea are intaietate. In raport cu curajul, puterea de sacrificiu, cu inteligenta, cu devotamentul ori cu pregatirea. Atunci cand un militar isi pierde onoarea, el nu mai are nimic bun. Nicio alta calitate a sa nu mai are semnificatie. De aceea au existat si atat de dramatice situatii, de-a lungul istoriei, in care militari, care si-au pierdut onoarea, si-au luat singuri viata. Avem cel putin doi reprezentanti ai castei militare care, in raport cu pensiile celor din Armata, si-au pierdut onoarea. Unul este Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu. El provine din casta purtatorilor de uniforma. Are o educatie ostaseasca. Singura lui educatie. Si din asta a trait o buna parte din viata. Pana in decembrie ’89. Chiar si atunci cand a servit pentru un serviciu secret, el purta o uniforma. A promis solemn, in calitatea sa de sef al statului si de comandant suprem, ca nu se va atinge de pensiile militarilor. Si a facut-o. Inca si mai explicit, ministrul Apararii, domnul Gabriel Oprea, general cu nu stiu cate stele, s-a angajat si el ca Guvernul, din care face parte, nu va incalca angajamentul legal pe care si l-a luat fata de militari, acela de a nu-i lasa pe drumuri la batranete prin amputarea pensiilor. Mai mult, a promis solemn ca in caz contrar va demisiona. Nu a demisionat. Se afla bine mersi in post. Si acest militar si-a pierdut onoarea.
Armata este indispensabila unui stat. Fie ca este o armata de masa, cum era Armata pana in decembrie 1989, fie ca este o armata moderna, diminuata numeric dar upgradata tehnic si ca pregatire, asa cum este Armata Romana astazi. Armata este indispensabila atat pentru a ne apara de inamicii externi, cat si pentru a impune respect. Iar in cazuri extreme, asa cum s-a intamplat in decembrie 1989 si se mai poate intampla oricand, ori de cate ori avem o conducere catastrofala, Armata ne poate salva. Ea poate fi un factor de echilibru. “Armata e cu noi!”. Stau si ma intreb daca nu cumva Presedintele Traian Basescu pedepseste astazi Armata pentru rolul istoric pe care l-a jucat in decembrie 1989. Ma refer, desigur, la grosul Armatei, nu la cateva excrescente ale ei. O persoana care decide sa devina militar renunta, din capul locului, la o multime de privilegii pe care le are un civil, cel mai important dintre acestea fiind un grad mai mare de libertate. El stie ca-si va sacrifica nu numai propria persoana, ci si familia, care va fi tarata din garnizoana in garnizoana. In schimb, are si unele avantaje. Cele mai importante fiind o solda stabila, un viitor predictibil si o pensie decenta. In acest sens, el incheie un contract cu statul. Acest contract a fost incalcat de catre statul roman. Fara ca cel putin militarii in rezerva sa fi fost preveniti. O rusine. Nationala. Si internationala.
www.sroscas.ro
www.corectnews.ro
