Spectaculoasa prezență în țara noastră a Regelui Charles al III-lea, comportamentul său excepțional, emoționant, este un bun prilej de a ne obliga să facem un calcul simplu. Ce costuri și ce beneficii are un asemenea rege în raport cu Marea Britanie și ce costuri și ce beneficii ne aduce nouă un șef de stat de genul lui Klaus Iohannis?
Toate cheltuielile și toate veniturile Casei Regale a Marii Britanii sunt la vedere. În prezent, Regele Charles al III-lea este considerat șef de stat pentru tot ce înseamnă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord plus Commonwealth. Sunt în total 56 de state ale lumii, cu 2,5 miliarde de locuitori. Anual, instituția regală este finanțată cu 577 de milioane de euro, dar, atenție, aduce statului britanic venituri de 2,88 de miliarde de euro. Aceste venituri sunt generate între altele de vânzarea biletelor de intrare pe proprietățile Casei Regale către zeci și zeci de milioane de turiști, de încasările realizate de colecția regală de artă, care se ridică la impresionanta sumă de 57 de milioane de euro pe an, de vânzările realizate de magazinele de suveniruri, în valoare de 82 de milioane de euro pe an. Desigur, grosul beneficiilor Marii Britanii este generat de numărul uriaș de turiști care vizitează Regatul Unit atrași fiind chiar de prezența și activitatea celei mai vechi monarhii din Europa. Și, cum precizam mai sus, toate costurile și toate veniturile sunt la vedere. Accesibile oricărei persoane. Să aruncăm o scurtă privire și în România. Suntem o republică și deci avem un președinte, indiferent cum se numește el. Însă de când a devenit președinte Klaus Iohannis, cele mai multe cheltuieli ale Administrației Prezidențiale au fost secretizate. Și apropo de transparență versus lipsă de transparență, Klaus Iohannis a șters sperios și istoria instituției pe care o reprezintă. Din dispoziția lui, toată arhiva de pe site-ul Cotroceniului, anterioară preluării primului său mandat, a fost ștearsă. Instituția prezidențială, respectiv președintele României, sub aspect material cel puțin, nu ne aduce niciun beneficiu. Ea înseamnă doar cheltuieli, multe dintre ele inutile, cum sunt voiajele familiei în aeronave de mare lux. Nu numai deplasările în străinătate ale președintelui Klaus Iohannis sunt extrem de costisitoare, ci și deplasările în țară. În care nu merge decât însoțit de o întreagă armată de SPP-iști. Prin comparație, ați avut posibilitatea să-l vedeți pe monarhul Marii Britanii deplasându-se cu jovialitatea și modestia lui caracteristică printre oamenii simpli din România, fără a se feri să dea mâna cu ei, lăsându-se sărutat și sărutând la rândul său oameni din popor. În plus, poate puțini dintre dvs. știți câte opere de caritate a făcut el în această țară. Mai mult, toate proprietățile din România ale Regelui Charles al III-lea aduc venituri atât la bugetele locale, cât și în bugetul a sute și sute de familii. Ca să nu mai vorbim despre beneficiile indirecte realizate din turismul din ce în ce mai dezvoltat, turism stimulat tocmai de legăturile dintre Charles al III-lea și ținuturile transilvane, precum și de faptul că, în mod voluntar, el s-a transformat în cel mai important promotor al României și turismului românesc. Mai are rost să amintim în acest context că și președintele Klaus Iohannis dispune de șase proprietăți, achiziționate în condiții dintre cele mai dubioase, pentru care și acum datorează statului român sume importante de bani, proprietăți de pe urma cărora, în mod evident, nu beneficiază niciun concetățean de-al său?
Să nu ne joace feste fastul alaiurilor Casei Regale a Marii Britanii. Chiar și acest fast, pe lângă prestigiu, atrage turiști și aduce statului venituri. În ceea ce-l privește pe președintele Klaus Iohannis sau oricare alt președinte al României, singurul beneficiu pe care l-ar putea avea statul ar fi ca acesta să-și îndeplinească îndatoririle așa cum scrie în Constituție. Ceea ce nu prea se întâmplă. Și, pentru a fi mai explicit, voi lua ca exemplu singurul proiect de țară la care s-a angajat Klaus Iohannis. „România educată”. Ați văzut cu toții ce a ieșit. Dar ceea ce nimeni încă nu a văzut este cât s-a cheltuit pentru acest mare eșec. Este impropriu să spunem că un rege, desigur un rege bun, este mai puțin costisitor decât un președinte rău sau bun. Pentru că, așa cum se vede din bilanțul oficial furnizat de statul britanic, regele aduce bani la buget, în timp ce un președinte doar cheltuie.
