Acasă Actualitate Universitatea Tibiscus – la momentul adevărului

Universitatea Tibiscus – la momentul adevărului

1302
DISTRIBUIȚI

Cornel Hărănguş: „Dacă Senatul nu se înţelege cu noul Consiliu de Administraţie, Tibiscus poate deveni istorie”

Cornel Hărănguş, rectorul Universităţii „Tibiscus” din Timişoara, vrea să îngroape securea războiului cu membrii fondatori ai instituţiei de învăţământ superior. Hărănguş vrea să-şi ducă mandatul de rector până la capăt şi propune o înţelegere între Senat şi noul Consiliu de Administraţie al Tibiscus, care, conform legii, va fi numit de către membrii fondatori. Dacă nu se va găsi o cale de înţelegere între cele două organisme de conducere, Universitatea Tibiscus riscă să devină istorie. Noua Lege a Educaţiei acordă mai multe privilegii membrilor fondatori ai universităţilor. Vă deranjează că aceştia pot numi noul consiliu de administraţie?

Prin noua lege, fondatorii universităţilor au dobândit, e adevărat, calitatea de a fi cei ce numesc consiliul de administraţie al universităţii. Acest consiliu nu va mai fi, ca până acum, un organism ales. Anterior noii Legi a Educaţiei, fondatorii nu aveau atribuţii de administrare sau de conducere în universitate. Mulţi dintre fondatorii universităţilor private din România sunt şi rectori, dar sunt şi fondatori, şi nu este singurul caz la noi, ce nu au avut calităţi de profesori şi nu au fost în structura de conducere a universităţii, decât într-un anumit mod, subordonaţi rectorului. De exemplu, Anca Augusta a fost director general administrativ, o poziţie foarte înaltă. Acum fondatorii pot numi pe oricine în acest consiliu, se pot numi chiar şi pe ei. Concepţia fondatorilor de la Tibiscus este că trebuie să se ocupe de administrarea întregului patrimoniu, de activitatea finanicară, de tot. Nu este însă exact.

Cum vedeţi viitoarea relaţie între Senat şi Consiliul de Administraţie numit de fondatori?

Consiliul de administraţie are, prin lege, atribuţii importante. Deciziile privind patrimoniul le revin lor, membrilor consiliului de aministraţie. Totuşi, legea specifică că Senatul este organul suprem de deliberare şi decizie în cadrul universităţii. În lege există o contradicţie între atribuţiile date consiliului de administraţie şi cele date senatului. Atunci, Carta Universitară şi întreaga organizare ar trebui să fie, spun eu, în sensul înţelegerii celor două organisme de conducere.

Ce se poate întâmpla dacă nu există înţelegere?

Dacă fondatorii, prin consiliul de adminsitraţie pe care îl vor numi, vor să continue tradiţia şi întreaga activitate de la Tibiscus, ei vor trebui să se înţeleagă cu Senatul, care la rândul lui trebuie să se înţeleagă cu consiliul de administraţie. Altfel lucrurile vor fi dificile şi se poate ajunge chiar la distrugerea universităţii. Dacă Senatul nu se înţelege cu noul consiliul de administraţie, Tibiscus poate deveni istorie. Eu nu cred că se va ajunge acolo şi se vor găsi modalităţi de colaborare.

Când va putea fi numit acest consiliu de administraţie?

Legea Educaţiei Naţionale spune că actualele structuri de conducere îşi păstrează funcţiunea şi atribuţiile până la sfârşitul actualei legislaturi. Aceasta se va termina în martie 2012, atunci trebuie finalizate alegerile la toate nivelurile. Tot atunci pot să intre în activitate noile structuri, inclusiv consiliul de administraţie. Pentru schimbarea conducerii universităţi este nevoie şi de Carta Universitară. Ea este elaborată de actualul Senat. Va fi însă un drum lung până la finalizare, trebuie făcut întâi textul cartei, dependent în mare măsură de noua lege. După ce textul va fi elaborat de Senat, va fi supus spre avizare fondatorilor. După ce Carta a fost avizată este trimisă ministerului, care trebuie să dea avizul final.

Cum vă mai împăcaţi cu Anca Augusta, fondatorul Universităţii Tibiscus?

Nu avem comunicare, dar eu niciodată nu m-am certat cu Anca Augusta. Nu ne-am spus nicicând vorbe urâte. A fost un moment mai tensionat, când s-a încercat dislocarea cu forţa a actualei conduceri, dar am trecut peste toate. Toţi trebuie să înţeleagă un lucru – fondatorii nu sunt nici patroni, nici angajatori şi nici nu vin cu bani de acasă.

Cât de tare v-a lovit criza?

În condiţii de criză toţi pierdem. În anul universitar 2010-2011 s-au văzut şi la noi efectele crizei, prin scăderea numărului de studenţi înscrişi în anul I. Am avut o scădere de peste 10% a numărului de studenţi care s-au înscris la Tibiscus. Evident, acest lucru s-a reflectat negativ în situaţa financiară a universităţii.

Care sunt facultăţile de la Tibiscus cu cea mai mare trecere?

Ştiinţele Economice şi Dreptul sunt în continuare cele mai căutate facultăţi la noi. Dreptul a avut chiar un start nesperat de bun în acest an universitar. Avem peste 150 de studenţi înscrişi în primul an. La Ştiinţe Economice merge şi mai bine, sunt peste 200 de studenţi înscrişi. Dreptul şi Economia sunt emblemele noastre puternice. O altă facultate bună este cea de Jurnalistică, cu un corp didactic foarte bun. Facultatea de Calculatoare sau Designul sunt şi ele facultăţi cu rezultate bune şi cu multe personalităţi la catedre.

Ce facultăţi nu mai au căutare?

Spre suprinderea mea nu are căutare Filologia, mai exact Limbile Moderne Aplicate. Aici nu prea se mai înscriu studenţi. Cred că acest dezinteres vine din posibilitatea de a învăţa limbi moderne pe foarte multe alte căi, nu trebuie neapărat să vii la facultate pentru a te familiariza cu o limbă modernă.

Nu v-aţi săturat să fiţi rector?

Rector sunt din 2002. Eu nu am vrut să mai fiu rector la ultima legislatură. Eram pregătit să predau ştafeta, mă împăcasem cu acestă situaţie. Au venit însă la mine mai mulţi profesori ce mi-au propus să fiu din nou rector, la alegerile din 2008. Am fost mirat, dar am acceptat cu strângere de inimă. Îmi amintesc că am intrat în biroul meu, m-am uitat lung la încăpere şi mi-am dat seama că încă patru ani voi fi legat de acest loc. A mai fost un moment după aceea în care nu am mai vrut să fiu rector. Din nou, cadrele didactice m-au convins să nu renunţ. Nu m-a dominat niciodată dorinţa de a fi rector. Am luat-o doar ca pe o activitate administrativă.

De ce ar mai alege studenţii o universitate particulară?

Prestigiul universităţilor de stat nu este ştirbit de către universităţile particulare. Studenţii vin pentru unele comodităţi pe care le oferă învăţământul privat. Fiind un număr mai mic de studenţi, avem mai multă grijă de ei, le acordăm mai multă atenţie. Aministraţia se comportă frumos, le oferă posibilitatea să-şi rezolve mai uşor unele probleme. La noi nu există birocraţie, în marile universităţi de stat aceasta există şi din cauza volumului extrem de mare de muncă.

Cum se descurcă pe piaţa muncii studenţii ce au terminat Tibiscusul?

Inserţia studenţilor noştri pe piaţa muncii şi în viaţa socială este la un nivel bun. Nu putem lua legătura cu toţi absolvenţii noştri, dar din datele pe care le avem, 40-50% dintre studenţii ce au terminat Tibiscus sunt angajaţi pe specialitatea pe care au terminat-o.

De ce aţi renunţat la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi cea de Jazz?

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Facultatea de Jazz au fost două facultăţi complicate. Existau multe cheltuieli cu practica studenţilor, iar învăţământul aici trebuia centrat pe fiecare student în parte. Taxele erau, ce-i drept, mai mari, dar nu le puteam ridica prea mult şi a trebuit să renunţăm la ele pentru că nu erau deloc rentabile. Învăţământul particular nu primeşte niciun fel de subvenţii din partea statului. Întrega noastră activitate se bazează pe taxe, din acest motiv am fost nevoiţi să le desfiinţăm, nu ne acopeream cheltuielile.

Mai sunt şi ale specializări de la Tibiscus în pericol de desfiinţare?

Poate că va trebui să desfiinţăm şi alte specializări. Este vorba în primul rând despre Limbile Moderne Aplicate, unde nu există suficienţi studenţi pentru a putea plăti corpul didactic şi celelalte servicii.

În condiţii de criză toţi pierdem. În anul universitar 2010-2011 s-au văzut şi la noi efectele crizei, prin scăderea numărului de studenţi înscrişi în anul I. Am avut o scădere de peste 10% a numărului de studenţi care s-au înscris la Tibiscus. Evident, acest lucru s-a reflectat negativ în situaţa financiară a universităţii.

Care sunt facultăţile de la Tibiscus cu cea mai mare trecere?

Ştiinţele Economice şi Dreptul sunt în continuare cele mai căutate facultăţi la noi. Dreptul a avut chiar un start nesperat de bun în acest an universitar. Avem peste 150 de studenţi înscrişi în primul an. La Ştiinţe Economice merge şi mai bine, sunt peste 200 de studenţi înscrişi. Dreptul şi Economia sunt emblemele noastre puternice. O altă facultate bună este cea de Jurnalistică, cu un corp didactic foarte bun. Facultatea de Calculatoare sau Designul sunt şi ele facultăţi cu rezultate bune şi cu multe personalităţi la catedre.

Ce facultăţi nu mai au căutare?

Spre suprinderea mea nu are căutare Filologia, mai exact Limbile Moderne Aplicate. Aici nu prea se mai înscriu studenţi. Cred că acest dezinteres vine din posibilitatea de a învăţa limbi moderne pe foarte multe alte căi, nu trebuie neapărat să vii la facultate pentru a te familiariza cu o limbă modernă.

Nu v-aţi săturat să fiţi rector?

Rector sunt din 2002. Eu nu am vrut să mai fiu rector la ultima legislatură. Eram pregătit să predau ştafeta, mă împăcasem cu acestă situaţie. Au venit însă la mine mai mulţi profesori ce mi-au propus să fiu din nou rector, la alegerile din 2008. Am fost mirat, dar am acceptat cu strângere de inimă. Îmi amintesc că am intrat în biroul meu, m-am uitat lung la încăpere şi mi-am dat seama că încă patru ani voi fi legat de acest loc. A mai fost un moment după aceea în care nu am mai vrut să fiu rector. Din nou, cadrele didactice m-au convins să nu renunţ. Nu m-a dominat niciodată dorinţa de a fi rector. Am luat-o doar ca pe o activitate administrativă.

De ce ar mai alege studenţii o universitate particulară?

Prestigiul universităţilor de stat nu este ştirbit de către universităţile particulare. Studenţii vin pentru unele comodităţi pe care le oferă învăţământul privat. Fiind un număr mai mic de studenţi, avem mai multă grijă de ei, le acordăm mai multă atenţie. Aministraţia se comportă frumos, le oferă posibilitatea să-şi rezolve mai uşor unele probleme. La noi nu există birocraţie, în marile universităţi de stat aceasta există şi din cauza volumului extrem de mare de muncă.

Cum se descurcă pe piaţa muncii studenţii ce au terminat Tibiscusul?

Inserţia studenţilor noştri pe piaţa muncii şi în viaţa socială este la un nivel bun. Nu putem lua legătura cu toţi absolvenţii noştri, dar din datele pe care le avem, 40-50% dintre studenţii ce au terminat Tibiscus sunt angajaţi pe specialitatea pe care au terminat-o.

De ce aţi renunţat la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi cea de Jazz?

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Facultatea de Jazz au fost două facultăţi complicate. Existau multe cheltuieli cu practica studenţilor, iar învăţământul aici trebuia centrat pe fiecare student în parte. Taxele erau, ce-i drept, mai mari, dar nu le puteam ridica prea mult şi a trebuit să renunţăm la ele pentru că nu erau deloc rentabile. Învăţământul particular nu primeşte niciun fel de subvenţii din partea statului. Întrega noastră activitate se bazează pe taxe, din acest motiv am fost nevoiţi să le desfiinţăm, nu ne acopeream cheltuielile.

Mai sunt şi ale specializări de la Tibiscus în pericol de desfiinţare?

Poate că va trebui să desfiinţăm şi alte specializări. Este vorba în primul rând despre Limbile Moderne Aplicate, unde nu există suficienţi studenţi pentru a putea plăti corpul didactic şi celelalte servicii.
 

Comentarii

comentarii