În cadrul Campusului Universității Politehnica Timișoara -UPT 100 ani, joi 2 noiembrie, a avut loc vernisajul unei sculpturi imense speciale, chiar pe portalul intrării în Facultatea de Electronică, în prezența rectorului, Florin Drăgan și a autorului, englezul Steve Messam.
Evenimentul s-a desfășurat în an de sărbătoare, când UPT celebrează 100 de ani ai acestui spațiu viu, cu o bogată moștenire culturală, iar Timișoara este capitală europeană a culturii 2023.
Cu acest prilej, rectorul Florin Drăgan, a declarat:
”Mesajul sculpturii e mai mult arhitectural. Aici, e o clădire construită de fostul regim în stil brutalist, iar în zona limitrofă, pe bd. Mihai Viteazul, sunt clădiri cu o construcție diferită și atunci se încearcă o îmbinare între două cele două stiluri. Sculptura a fost făcută de artistul englez Steve Messam în cadrul proiectului UPT Campus Creativ 100.
Acum e un moment de rezonanță similară ca anul trecut când am adus mașina de formula 1 electrică. Atunci am primit un feedback din străinătate. Acum, m-a sunat un coleg din țară și mi-a spus: „Vai, Steve face treaba asta extraordinară la Timișoara?!
În cadrul Campusului Creativ UPT 100 au loc manifestările extraordinar de interesante și le mulțumesc colegilor care le organizează”.
Steve Messam, un artist de mediu din UK, cunoscut pentru instalații care reimaginează viața de zi cu zi și care redau o nouă formă peisajelor istorice.
Steve a creat sculptura temporară gonflabilă ‘CANOPY’, care evidențiază un exemplu excelent al stilului brutalist: clădirea Electro, proiectată de Petre Swoboda la sfârșitul anilor ’60, pentru care arhitectura originală cu beton aparent ordona spațiul prin volume orizontale și verticale. Clădirea a servit drept ancoră a modernității, semnalând intrarea în domeniul științei și al raționalității.
CANOPY deschide o conversație între diferitele stiluri arhitecturale care definesc orașul, fiecare fiind un simbol al particularităților culturale asociate profesioniștilor, familiilor, instituțiilor sau epocilor politice.
CANOPY preia detaliile specifice Casei Ernö Neuhaus de pe strada Gheorghe Doja, inițiind un dialog tăcut între stilul Secession de la începutul secolului și brutalismul epocii comuniste, creând un microcosmos al peisajului urban local.
