Viziunea utopică a primarului Nicolae Robu de a construi un metrou la Timișoara a fost în ultimele zile, din nou, subiect de can-can în presa locală și națională. În bugetul pe acest an al Primăriei Timișoara utopia are și un preț – 30.000 de euro. Atât vrea să aloce primarul pentru un studiu despre metrou. Proiectul de buget va fi dezbătut la începutul săptămânii viitoare. Până atunci, consilierul local Adrian Orza, fost viceprimar al Timișoarei, încearcă să-i aducă pe utopicii din primărie la realitate.
”Observ ca mulți discută aprins despre “Metroul de Timișoara” care va străbate orașul dinspre Calea Șagului spre Aeroport.
Nu vreau sa stric nimănui somnul cu vise plăcute, dar am sa încerc să îi trezesc cât se poate de lin la realitate, pe cei care discută deja simandicos și savant despre asta.
În lume, costul unei linii subterane de metrou pe milă se situează undeva între 500 de milioane $ și 1 miliard $, funcție de situația urbanistică locală. Cum distanța dintre Calea Șagului și Aeroport e fix 10 mile și asta în linie dreaptă – evident că distanta în real ar crește considerabil – rezulta un cost estimativ în marjă de 5 miliarde – 10 miliarde $. Și asta doar pentru partea de linie/tunel. Și chiar dacă se va lega în vreun fel de liniile de suprafață existente, combinându-se soluțiile… Acum, revenind la realitatea cotidiană și fără a mai spune că orașele care au metrou sunt în mare parte orașe de peste 1 milion de locuitori, să înțelegem că societatea de transport local nu are bani destui să plătească salarii șoferilor și vatmanilor, primăria aflându-se în situația de a plăti cu mare greutate subvenția asumată.
Am admirat întotdeauna oamenii cu viziune. Nu i-am desconsiderat nici pe utopici. Dar trebuie să înțelegem că utopia nu are legătura cu viziunea. Până la urmă, când vine vorba de administrarea unei urbe, a atinge posibilul e deja un succes. Utopia însă nu reprezintă nimic. Sau poate doar 30.000 euro, costul unui studiu care va aduna praful dintr-un sertar.
Haideți să continuăm reabilitarea liniilor de tramvai existente, eventual să dezvoltăm altele noi, să continuăm îmbunătățirea parcului auto și de tramvaie noi. Într-un cuvânt să punem la punct transportul public. Asta e o viziune posibilă. Și necesară!”, spune Adrian Orza.
