Acasă Actualitate VACANŢE În BANAT – Fârdea

VACANŢE În BANAT – Fârdea

DISTRIBUIȚI

fardea 1E toiul verii, deşi se spune că sărbătoarea Schimbării la Faţă a lui Iisus (6 august) aduce primul semn al toamnei, pentru că cele dintâi păsări călătoare încep să-şi părăsească cuiburile de la noi şi se îndreaptă spre ‘reşedinţele’ lor mai calde.
Toată luna lui Gustar ne îmbrăţişează cu frumoase pasteluri verzi-aurii, neastâmpărul copiilor parcă începe să se mai domolească, încep frumoase sărbători creştine, cu hramuri pe măsură, iar una dintre cele mai frumoase zone timişene pentru plecat hai-hui de-acasă este cea de la Fârdea. Ajuns aici, nu ştii dacă frumuseţea plămădită de Dumnezeu este mai presus ori legendele plăsmuite de oamenii aşezaţi ai locului, care ştiu să toarcă poveşti precum fuiorul din furca bunicii.
Pornim din Poana Fetei. Legenda spune că pe vremea când Banatul se afla sub stăpânire otomană, iar Timişoara, Lipova şi Jula (Gyula, din Ungaria) făceau parte din acelaşi paşalâc, să fi fost pe la anul 1658, între Feriz, fiul beyului din Margina, şi o frumoasă fată din Fârdea, Florica, fiica iobagului Pavel Piescu, s-a înfiripat o mare poveste de iubire. Fiul paşei venea la Fârdea cale de 30 de kilometri de la Margina, printr-o pădure greu de străbătut, ca să o întâlnească
pe fată. Localnicii nu au văzut cu ochi buni legătura dintre fata creştină şi tânărul musulman. Fraţii Floricăi şi tatăl acesteia, încrâncenaţi de faptul că fata nu dorea să-l ia în căsătorie pe feciorul chinezului (cneazului) din Fârdea, l-au pândit pe Feriz, l-au prins şi i-au pedepsit dragostea, ucigându-l chiar în poiana unde se întâlneau cei doi îndrăgostiţi
şi îngropându-l în acel loc. Apoi, au fugit în codrul Padeşului, împreună cu tot satul, de teama răzbunării otomanilor. Conduşi însă de Florica, turcii au găsit locul unde se ascundeau fârdenii, au înconjurat codrul şi i-au prins pe fraţii Floricăi într-un luminiş. Din mulţime s-a desprins Trincă, fratele cel mare al fetei lui Pavel Piescu, iobagul nemeşului Sigismund de Sărmăşag, care i-a înfipt Floricăi cuţitul în piept, ucigând-o pe loc. Turcii i-au măcelărit pe români şi au scăpat cu viaţă doar câţiva copii aflaţi pe coama muntelui cu vitele la păscut.
Ibrahim, beyul din Margina, a înmormântat-o pe Florica alături de feciorul său Feriz în locul căruia de atunci i se spune Poiana Fetei.
Dacă se întâmplă să ajungeţi pe-aici în miez de august, zăboviţi câteva ceasuri la lăcaşul monahal din Fârdea, care are hramul pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului. Vă puteţi găsi liniştea în vreuna dintre chiliile sfântului lăcaş, pentru că sunt posibilităţi de cazare pe tot timpul anului, respectând canoanele unui astfel de loc de rugăciune, şi nu se poate să nu vă lăsaţi în leagănul păcii sufleteşti, la picioarele turnului clopotniţei.
Nu departe, găsiţi o adevărată bijuterie a ‘ctitorului ţăran’, ale cărui mâini au ştiut să meşteşugească măiastru lemnul şi a ridicat în veacul al XVIII-lea biserica din lemn ‘Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel’ din satul Zolt. Este construită pe temelie de piatră, în urma restaurării din anul 1959, din bârne de gorun, iar acoperişul este placat cu şindrilă. Uşa bisericii este cea originală, ca şi zăvorul. Biserica a fost pictată prima dată în anul 1781 (de Teodor Zugravul din Lugoj), apoi în anul 1882 (de Lazăr Zugravu din Vârşeţ). Ctitorul bisericii a fost Petru Obeadă, care apare pe peretele de sud al pronaosului îmbrăcat în straie ţărăneşti specifice zonei, ţinând în mână chivotul bisericii.

Comentarii

comentarii