In lumea halucinanta in care suntem siliti sa traim sub regimul Basescu, s-a intamplat inca un fapt extrem de straniu. O simpla demonstratie a devenit pericol de siguranta nationala, a declansat un conflict interinstitutional si o remaniere. Si, oricat ar parea de ciudata, la capatul acestui eveniment consemnat si de presa mondiala, suntem siliti sa tragem urmatoarea concluzie: desi nu Vasile Blaga a initiat si supervizat demonstratia din fata Palatului Cotroceni, care l-a urcat pe acoperis pe Presedintele Traian Basescu, totusi pericolul la siguranta nationala inceteaza subit odata cu asa numita demisie de onoare a acestuia. Cum asa?
Politistii au demonstrat ca orice fel de sindicalisti. In locul lor ar fi putut fi, la fel de bine, 5.000 de ceferisti. Tot in uniforme. Si tot cu chipie pe care, vorba romanului, le aruncau dupa caine. Si tot in fata Palatului Cotroceni. Si tot infierbantandu-se ca o galerie de fotbal. Si tot cu aprobarea verbala, si doar verbala, a Primarului General al Capitalei. Si tot suparandu-l pe Presedinte. Ar fi fost aceasta demonstratie taxata de Presedinte si de ciracii lui drept pericol la siguranta nationala? Probabil ca nu. Si daca intr-adevar este un pericol pentru ca, de, au fost politisti iar nu ceferisti – desi Politia este, in mod oficial, de mult timp demilitarizata – atunci cum de Presedintele si-a dat seama azi, iar primul-ministru abia maine? De ce primul-ministru s-a solidarizat cu seful statului, refuzand colaborarea Ministerului de Interne, abia la o zi distanta? A trebuit sa-i explice Presedintele o zi intreaga ce inseamna siguranta nationala?
Si daca demonstratia din fata sediului, de unde de altfel a fost si anuntata taierea salariilor si amputarea anticonstitutionala, asa cum s-a dovedit, a pensiilor, a fost un pericol pentru siguranta nationala, atunci pericolul, in mod logic, a incetat atunci cand s-a terminat demonstratia. Dar iata ca nu a incetat, ne spune Presedintele. Pericolul a continuat, desi nu mai era niciun demonstrant in strada. Pana cand? Pana cand, la cateva zile intarziere, a inteles si ministrul de Interne, Vasile Blaga, ca subordonatii domniei sale sunt pericol la siguranta nationala. Si, subit, dupa ce si-a anuntat demisia, iata ca pericolul a incetat. A fost suficienta o simpla remaniere. Urmata, evident, de niste reglari de conturi in interiorul respectivei institutii.
Acum n-as face mare caz nici de faptul ca a cazut un ditamai ministru – intregind faimoasa tripleta Blaga – Videanu – Berceanu in afara guvernarii – si ca, pentru o simpla greva, iata a devenit necesara completarea Guvernului. Pentru ca, admitand ca nu s-ar mai gasi amatori in PD-L, exista guvernul din umbra PNL. Care oricand poate furniza un om.
Eu cred insa ca este bine sa ne punem in continuare, pana cand vom avea un raspuns, intrebarea ce este de fapt un pericol pentru siguranta nationala? O greva, niste strigaturi anti-Basescu, fie ele lansate si de politisti, un ministru care nu a anticipat situatia si nu a prevenit-o taind si spanzurand, presa care a relatat incidentul sau insusi seful statului, care, in calitatea sa de presedinte – jucator a creat, pana la urma, toata harababura?
