Violența, agresivitatea, starea de rău, de îndoială, tensiunile dintre oameni, toate au devenit ”stări la ordinea zilei”. Vești proaste, unele chiar mizerabile, inimaginabile cândva la Timișoara, curg cotidian. Viceprimarului Cosmin Tabără i-a fost vandalizată mașina. Cineva i-a ”scris” un mesaj pe mașina personală, într-o parcare, unde erau mai multe mașini: ”Fără respect”. Chiar dacă, în esență, descifrarea ar fi inutilă, poate a scris un prost, poate un nebun, poate cineva care s-a crezut mai inteligent decât i-ar arăta-o un test de profil, poate cineva chiar a crezut că ar putea avea o satisfacție din faptul că a făcut o pagubă cuiva, acest ”fără respect” ar fi o parte dintr-o propoziție. Doar atât. Un fel de ”fără respect din partea mea, ca autor” sau ”tu ești fără respect față de… cineva” sau cine știe? Mesajul ce a distrus caroseria unei mașini, indiferent a cui ar fi ea, denotă cu adevărat lipsa de respect față de autorul însuși al actului de vandalizare. Cine oare, respectându-se, ar putea să facă un astfel de gest, unul primitiv, al unui caracter degenerat, crezând despre sine însuși că este demn de felicitări. Mi-l imaginez pe nefericitul primitiv urmărind mesajele, comentariile față de gestul său anonim, pe rețelele sociale în mass – media, pe unde mai poate vedea și el, râzând infantil și grobian, deopotrivă.
Ce a dobândit? A reușit să pună un deget cu amprenta murdară pe obrazul Timișoarei, oraș în care una dintre ”piesele” valoroase era civilitatea. Nu suntem de acord unul cu altul? O spunem? Da, dar cu asumarea responsabilității cuvântului critic, cu argumentare, cu tot ceea ce incumbă acest spirit. Avem și noi derbedeii noștri. Avem și noi golanii noștri, doar că nu erau atât de vizibili, până de curând, când răul a ajuns atât de sus, prea sus ca să ”mai asculte” de cineva. Lipsa respectului față de oameni este atât de vizibilă încât este cocoțată pe post de supremație.
Dacă vandalul care a scrijelit ar mai avea o urmă de bărbăție și ar recunoaște că a făcut asta, poate doar în relația directă cu Cosmin Tabără, fără să devină publică informația, atunci ar mai avea o șansă de recuperare. Ca om, ca ins, ca ființă umană… Dacă…. acest cuvânt introduce o propoziție condițională, deci omul acela (dacă vrea să rămână om) ar putea fi condiționat de propria conștiință sau de un prieten? Un prieten bun știe mereu destul de multe despre cine și cum a făcut un alt prieten, nu?
S-ar putea ca viceprimarul Tabără să nu afle niciodată. Rămâne suspiciunea. Mai rămâne îndoiala în legătură cu autorul și cu fapta sa. Nici măcar nu mai este important, la un moment dat, cine a făcut asta? Rămâne gustul amar al faptului că dacă nu era persoană publică, nu i se întâmpla. Dacă nu își anunța intenția de a candida pentru Primăria Timișoarei în 2024, poate nu pățea asta. Rămâne dezamăgirea că indiferent de tensiunile politice în Timișoara, așa ceva nu s-ar fi petrecut, nici măcar în anii 90.
Timișoara noastră dragă a deschis brațele larg inclusiv unui rău mare, greu de oprit. Dar chiar dacă este greu, răul nu învinge niciodată! Niciodată!
O mașină vandalizată s-ar putea chiar să-i fi făcut un mare bine lui Cosmin Tabără. Au mai trecut și alți prin experiențe similare.
