În Spitalul Clinic Județean Timișoara este funcțional Centrul de intervenție pentru victimele violenței sexuale, unde medicii specialiști oferă suport medical integrat pentru persoanele abuzate sexual.
Motivația înființării unei astfel de structuri în incinta spitalului susține nevoia pacientului de acces și spre serviciile medicale ale specialităților disponibile, respectiv ginecologie, cardiologie, chirurgie, oftalmologie etc. Un prim filtru în Centru este cel al evaluatorului profesionist, fie că este medic psihiatru sau psiholog. Apoi intervine procedura de evaluare integrativă și, în plus, specialiștii asistă și pentru a face demersuri legale, necesare în situațiile de abuz/violență sexuală, dacă victima hotărăște acest lucru.
Dr. Anca Panfil și dr. Cristina Vasilian, medici psihiatri ai SCJUT dau câteva ancore pentru cei care au nevoie de ajutor de specialitate. „Ca să spui ”Nu!”, trebuie să cunoști că ai dreptul ăsta, să simți că ai dreptul ăsta și că există un cerc de oameni care îți permit să spui și Nu și să ai siguranță, atașament și autenticitate. Dacă ai avut asta, o să fie mai ușor, mai lin. Dacă niciodată nu ai cunoscut siguranța atunci aceasta trebuie construită alături de profesioniști. Iar asta poate să dureze chiar toată viața”.
Un raport OMS din 2021 arată că una din trei femei a fost victima unui abuz /violență sexuală. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/violence-against-women
Medicii spun că un astfel de procent e îngrijorător. Violența sexuală este o componentă ce ține de umanitate, în general, și mai puțin de patologic. Răul nu este boală! Tulburările de personalitate, deviațiile sexuale ș.a. pot fi discutate în cadrul psihopatologiei dar nu oferă justificare nici din punct de vedere legal, nici moral.
În cazul unui abuz sexual te prezinți la medic, se verifică starea ta fizică și se intervine psihologic și/sau psihiatric în mod activ. Apoi, documentezi rapid evenimentul și îl raportezi autorităților. Următoarea fază implică asigurarea siguranței pentru victimă și, de aici, începe lucrul pe traumă, pentru a putea integra și depăși din punct de vedere psihic.
„Din păcate, secvențele nu sunt mereu așa. Victima, adesea, nu spune nimănui de frică, de rușine, din disperare…! Sperăm să se schimbe asta! Recuperarea după un eveniment solitar are un prognostic mai bun dar adesea evenimentele sunt repetate. După o traumă sexuală, tratamentul este pe termen lung, variind de la luni de zile la toată viața, dacă vorbim de terapie centrată pe trauma asociată sau nu, cu medicația psihotropă.”
Violența sexuală este un eveniment extrem de dificil de integrat în narativul de viață și implică aproape mereu o traumă relațională, pe lângă cea fizică. Trauma schimbă percepția despre lume și viață : din siguranță în nesiguranță, din atașament în frica de atașament. Uneori putem întâlni o serie de” conjuncturi” care construiesc actul de violență sexuală chiar dacă baza, omul, nu are elemente clare de psihopatie, nu este un antisocial.
”O persoană poate avea diferite dependențe. Nu reprezintă premisa esențială pentru violență sexuală. Sexul, în sine, nu este scopul său principal, din punct de vedere psihologic, ci puterea, obiectificarea victimei, repunerea în scenă a propriilor traume și alte astfel de mecanisme.”, spun specialiștii.
Violența sexuală are, cu siguranță, o definiție din punct de vedere legal însă psihopatologic, putem defini simplu – orice act cu conotație sexuală neconsimțit sau care depășește nepermis, niște limite personale. „Consimțământul este un subiect foarte complex. Pornim de la campania „Nu înseamnă Nu!”. Poate părea evident, dar nu este mereu așa. Adeseori vorbim despre roluri de gen în societate iar la noi vorbim de patriarhat. În condițiile acestea femeile sunt mai vulnerabile când vorbim de violență sexuală. Astfel, femeile pot suferi într-o căsnicie sau relație abuzivă pentru că este această concepție că bărbatul are dreptul să își satisfacă poftele sexuale și că femeia nu are dreptul să spună Nu sau că acest Nu, nu este un drept în sine. Femeile pot trăi mulți ani cu nerespectarea consimțământului, pot învăța că o opoziție înseamnă o suferință prelungită și adițională și pot chiar coopera, pentru ca actul neconsimțit sa se termine mai repede. Cei care investighează violența sexuală trebuie să fie familiarizați și cu neurobiologia traumei ca să înțeleagă conceptul de consimțământ. Victima va intra într-o situație, inițial nepercepută ca fiind periculoasă.”, explică specialiști de la Spitalul Județean Timișoara.
Medicii spun că în consiliere văd mult mai frecvent victima. Agresorul nu cere ajutor însă persoanele abuzate de aceștia, sub o formă sau alta, pot denunța actul violent și pot primi ajutor pentru a declanșa un mecanism de însănătoșire. Cunoașterea senzației de siguranță este baza de la care o persoană poate începe să spună NU și asta pentru că nevoile fundamentale umane sunt siguranța, atașamentul sănătos și autenticitatea. Fără asta nu se poate supraviețui.
Centrul se află în cădirea ambulatoriu SCJUT (policlinică) și este dotat cu echipament specific de investigare, ecograf, truse recoltare etc iar pacienții au acces la toată gama de servicii medicale și aparatura existentă. Telefon Centru – 0771 492 772.
