Corneliu Coposu despre speranţa în Regalitate, restaurarea normalitătii în România prin Monarhie, într-un interviu de la începutul anilor 90:
“[…] Odată cu scăparea noastră de cripto-comunism, cred că vom realiza şi restaurarea unei normalităţi în România, care se va putea face prin Monarhie şi instituţiile democratice. […]
Am o părere excelentă despre M.S. Regele Mihai; l-am cunoscut de copil mic, la proclamarea Lui de Rege, în momentul morţii Regelui Ferdinand; am colaborat cu Dânsul; […] Regele este un înţelept; este un om cu o bunăvoinţă deosebită, de o inteligenţă şi de o bogăţie de informaţie care din nefericire nu rezultă din convorbirile cu Dânsul. Are atâta cultură şi, în toate domeniile, ideile lui proprii care se pot sesiza într-o lungă convorbire, care nu sunt aparente. Regele este un Om blajin; este destinat să fie Rege, are gesturi maiestoase: este o plăcere să stai de vorbă cu Dânsul. Mănâncă foarte puţin (dacă eşti invitatul Regelui, două zile simţi foamea). […]
În zecile de mii de momente de singurătate, când nu vorbeam cu nimeni în puşcărie, când n-aveam dreptul să stau jos, când n-aveam posibilitatea de a comunica, sigur că trebuia să am preocupări: lipsa de preocupări de desfiinţează din punctul de vedere al rezistenţei. Am scris poezii […] Vreau să închei cu o scurtă poezie, legată de toată suferinţa pe care am îndurat-o şi perspectivele pentru viitor; se numeşte “Rugă”:
Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi rodeşte roua îndurării.
***
Răsădeşte dragostea şi crinul
În ogorul nepădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, uitarea şi senină.”
Sursa: monarhiasalveazaromania.wordpress.com
