Viena, orașul pe care-l avem, mereu, ca reper, atunci când folosim sintagma dragă nouă, bănățenilor, ”Timișoara, mica Viena”. Știau ei, cei care au rostit-o prima oară, de ce i-au zis Timișoarei așa. Orașul spre care ne îndreptăm mereu, chiar și doar pentru două zile, pentru un ”șpațir” elegant, fără să ne rupem tocurile sau chiar pantofii sport, orașul din care ne încărcăm bateriile din civilizația pe care am apucat să o gustăm abia după 1990.
Centrul elegant, în care nu se găsește niciun magazin de mâna a doua, cu vitrine strălucitoare, cofetării atractive, ”ștube” cu mirosuri fine, din care nu lipsește cel al faimosului șnițel vienez, cu Frantz Joseph și frumoasa Sissi pictați pe pereții hotelurilor și ai cafenelelor, cu ei, cei nemuritori din istoria unui imperiu măreț.
Viena, cu muzeele și sălile de spectacole și balet, la care orice turist are acces, cu Palatul Palffy, din care răsună Mozart, Gardel, Strauss, Vivaldi…orașul culturilor pentru toate gusturile.
Totuși, ce se schimbă? Ce nu mai este din ceea ce știam până acum câteva luni doar.
Viena are o tristețe pe care noi, acum, ca turiști, o identificăm doar parțial. Pentru că nu știm de știu ei, austriecii, dar și germanii.
Centrul Vienei avea două magazine mari, Salamander. Salamander este o firmă germană de pantofi de foarte bună calitate, în care se vindeau, până în primăvara trecută, de mai bine de o sută de ani, pantofi produși în Germania, Austria, Italia. Mărci bune. Pantofi din categoria ”poți dormi cu ei, că nu-i simți”. Graben, un fel de ” Piața Unirii” a noastră, nu mai are ușile deschise pentru Salamander. O folie neagră, precum un decor mortuar, acoperă tot peretele, dar și vitrina, cândva colorate și expresive. Pe Karnter Strase, adică pe strada cea mai vie, între Opera Viena și Domul Sfântul Ștefan, un alt magazin Salamander afișează reduceri de până la 50 la sută și anunță închiderea până în 30 septembrie.
Gerry Weber, o firmă de haine pentru femei, cu prețuri medii, adesea mai mici decât în mall-urile noastre, cu un magazin superb pe Graben, închis și el. Fără folie neagră, dar cu rafturile goale și marfa scoasă. Și aceasta este o firmă germană.
”Nu mai sunt bani”, îmi spune cineva din domeniul comerțului. Pleacă nemții, pleacă o parte a activității Germaniei din Austria.
Nu tragem concluzii, s-ar putea să ne grăbim. Dar semnele nu sunt bune. Deloc!
Înainte de războiul din Ucraina, rușii, ucrainenii, cehii, ei erau mari cumpărători. Fără ei, chinezii cumpără suveniruri de volum mic pentru a încăpea în avioanele mari.
Poate vom fi mai atenți la propriul confort.
