Cu o memorie enciclopedică rar întâlnită, Viorel Ţigu, autorul recentului volum Un popor pentru „Domnul” Iahve, Ed. Gutenberg Univers, Arad, 2010 (al cincilea volum al său), este un remarcabil cercetător format în rigorile cercetării patronate de Academia Română. Spirit neliniştit, iscoditor şi contestatar, pentru Viorel Ţigu orice adevăr istoric este pus la îndoială până când epuizează toate argumentele logice, pro şi contra, care să-l conducă la o concluzie nouă, originală. Din aceste motive, Viorel Ţigu este considerat de unii un „al doilea Cioran”.
În volumul de faţă, Un popor pentru „Domnul” Iahve, după ce demontează şi demitizează întreaga „Biblie”… ca rezultat al parcurgerii unei bibliografii cu aproape 100 de autori din literatura religioasă universală şi făcând minuţioase studii comparative, Autorul, Viorel Ţigu, ajunge la concluzia ştiinţifică, de fapt profund religioasă, după care afirmă: „Credinţa v-a ţinut peste 2000 de ani, NU ZEII.”
Ori, credinţa este esenţa învăţăturii creştine. Neliniştea lui Viorel Ţigu este provocată de faptul că prea mult „folclor” s-a adăugat de diferiţi „autori” la scrierea Bibliei. El combate astfel compilaţia, redactarea unor adevăruri măsluite sau credinţa falsificată. În continuarea acestor afirmaţii, cercetătorul Viorel Ţigu face o scurtă confruntare dintre două texte: primul dintr-o scriere egipteană din mileniul al doilea î.e.n. şi un text din aşa zisele pilde ale lui Solomon:
Pildele lui Solomon Textul egiptean
-Pleacă urechea şi ascultă cuvintele -cap. I Pleacă urechea ta, ascultă ce
celor iscusiţi şi inima ta întregită îţi voi spune, îndreaptă inima ta spre
spre ştiinţa mea. Înţelegerea lor.
-Nu jefui pe sărac, pentru că el e sărac, -cap. II Păzeşte-te de a-l jefui pe cel
şi nu asupri pe cel nenorocit la poarta sărac şi de a-l asupri pe cel slab.
cetăţii.
-Nu te întovărăşi cu omul mânios şi cu -cap. IX Nu te întovărăşi cu omul
cel înfierbântat de furie, că n-ai nici un înfierbântat de furie.
amestec.
Scrierile bilbice au executat o mare influenţă asupra dezvoltării culturii universale, inclusiv a literaturii: Divina Comedie (1307 – 1324, Dante Aligheri); Paradisul pierdut (1667) de poetul englez J. Milton; Faust de J.W. Goethe; Anna Karenina şi Învierea ori Fraţii Kamarazov (1879 – 1881) aparţinând scriitorilor ruşi I.N. Tolostoi şi F.M. Dostoievski. Pe lângă literatură şi artele plastice au preluat subiecte şi personaje ale Bibliei, indiferent de crezul artiştilor: „Toate acestea” – afirmă autorul, în încheiere – „sunt lucruri pe care nu le poate lua nimeni, e drept, se pot pune la index, se pot distruge, dar nu toate, se pot falsifica, dar nu toate, şi deşi s-au început toate aceste „binefaceri”, trebuie să luptăm şi să sperăm. Trăiţi în iubire şi bucurie şi răspândiţi-le în familie, în cercul de cunoştinţe, de prieteni şi la locul de muncă şi veţi vedea schimbările. Trăiţi conştient! Credinţa v-a ţinut peste 2000 de ani, NU ZEII.”
„Un lucru trebuie să ştiţi: Neştiinţa nu vă protejează de efectele cauzelor! Începeţi să cunoaşteţi” – este îndemnul autorului, la încheierea cărţii sale: mai – oct. 2008.
De remarcat faptul că autorul nu îşi propune să dea verdicte pro sau contra, dar are meritul de-a investiga o arhivă imensă de documente, care, până la urmă, arată limitele cunoaşterii unor adevăruri sacre.
Întreaga carte, elaborată cu rigurozitate ştiinţifică este, de fapt, o recunoaştere a valorii credinţei ca trăire a sufletului, transmiţând, în acelaşi timp, mesajul de salvare a omenirii prin credinţă.
Prof. Vasile MAN
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad
