Acasă Editorial Vămi. Politică. Filme

Vămi. Politică. Filme

DISTRIBUIȚI

Dezbaterile, dar şi „baterile” de cap ale celor care încearcă interpretări  aiuritoare despre descinderile din vămi nu mai contenesc. Da, bine, am înţeles, a început marea luptă împotriva corupţiei, nimeni „nu ştia” nimic despre ce era prin vămile româneşti, încă de acum 20 de ani, nimeni nu ştia „nimic” despre  casele vameşilor,  despre care scriam în urmă cu 15 ani, nimeni „nu ştia” despre înflorirea satelor de la graniţa cu sârbii, despre satele de pe Clisura Dunării, acum totul este nou. Este ca… nou! Pentru că s-au trezit a vorbi singuri, folosind verbul la persoana I singular, ca şi cum  cineva, peste noapte, ar fi descoperit  tentaculele corupţiei din vămi, unii care, din păcate pentru ei, trăiesc din spaimele interioare, din frica  de a li se descoperi  neajunsurile   personalităţilor dedublate,  dar şi frica de un teren pe care păşesc sub influenţa răului  interior, a obsesiilor de parvenire, a gândurilor  frustrante despre  cum ar fi  viaţa  fără  defulările publice, fără veninul de pe faţa tumefiată de ură. Atât de urât este tabloul cu aceşti  nimeni încât nu merită să fie privit. Până una-alta, iată, scandalul s-a oprit pe la  şefi de tură, pe la  femei ce fac sex oral în timpul serviciului, pe la unii anonimi, „desăvârşiţi” în colaboratori perfecţi ai unui sistem mult prea putred. Sistemul unei puteri care nu mai are puterea să iasă pe stradă.  Prin televiziuni mai iasă, dar, vai, ieşirile  sunt deplorabile, amestecuri nefericite de  infantilism, demagogie,  subcultură şi venin, ca şi la unii aşa-zişi comentatori ai spaţiului, cu nimic diferit de cel pe care-l cunoşteam. Politicienii lasă impresia  că abia acum au descoperit mizeriile  angajaţilor din sistemul public, când ei sunt cei care i-au numit. Iar  relaţiile lor de încuscrire, împrietenire  pe bază de plicuri şi  mesaje către „şefii cei  mari”,  din „Bucureştiul iubit”, nu sunt decât nişte repetiţii de bandă uzată.  Apariţiile celor care cred că au descoperit  arta investigaţiei, când totul era la… vedere, este hilară. Ca şi cadrul în care se exprimă. Filmele sunt la vedere. Şi cele  în sistemul „la propriu”, şi cele în sistemul „la figurat”. Imaginaţia  este bătută de realitate,  ca şi  viaţa de către film. În lumea aceasta nu mai există secrete, pentru că sunt camere de filmat peste tot. Nu mai există taine, ele fiind doar pentru lumea îngerilor. Or, omul  este generatorul păcatului primordial. Ceea ce nu înţelegem noi este cum Bunul Dumnezeu l-a  iertat pe Zaheu, cel mai corupt vameş al lumii  antice,  numai pentru că el s-a căit de păcatele lui. Şi, copleşit de  marea iubire a lui Iisus, care i-a intrat în casă, vameşul a zis: ”Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor, iar dacă am greşit cuiva plătesc împătrit”. Şi Christos a binecuvântat casa lui Zaheu. Săracii vameşi bogaţi, oare cui vor da din averea lor pentru a le fi iertate păcatele?
 

Comentarii

comentarii