Tânărul şi-a mutat “cortul” din faţa Finanţelor Publice din Timişoara de pe Gheorghe Lazăr, vizavi, lângă Fructus. Cu aceeaşi pătură mizeră care serveşte atât pat pentru căţeii aparţinători, cât şi ca faţă de masă pe care sunt aşezate farfurii din metal sau cutii din plastic, cu hrană şi apă pentru patrupezi. Alături, o cutie în care fiecare creştin pune cât îl lasă inima. Până aici, totul e în limitele cerşetoriei cu care mai că ne-am obişnuit. Dar ceea ce a surprins lumea – care nici nu i-a mai dat vreun ban – a fost faptul că băiatul vorbea la un celular care costă peste 1.000 de lei, când e nou. Plus cartela. Vorbea fără grabă, pe îndelete, cu nişte prieteni. Doamnelor şi domnilor, lăsaţi cât vă lasă inima … şi naivitatea.
Mai zilele trecute am mai văzut ceea ce nu credeau ochii: însoţitorul unui cerşetor ca şi „partea vătămată”, se grăbea prin Piaţa Victoriei, trăgând după el, cu eleganţă, un geamantan pe roţi. Îmbrăcat în costum mai mult decât onest, bărbierit, spălat şi îngrijit.
