Cabinetul Ponta – al cărui şef are motive foarte întemeiate să dea mai puţin pe-acasă în perioada aceasta; el şi prietenii ştiu de ce – zice că trimite angajaţii români în concedii naţionale cu voucherele de vacanţă. Prin această măsură se intenţionează injectarea de capital în turismul românesc, guri de oxigen pentru Litoral, pentru Deltă, pentru cel montan şi încă nu ştim în ce măsură şi pentru cel ecumenic-cultural.
Angajaţii ar putea primi vouchere de vacanţă de la 1 iulie, ele vor putea fi folosite doar pe teritoriul României, în limita a şase salarii brute minime pe economie, adică 6.000 de lei, iar regulile privind modul de acordare a primei de vacanţă sub forma voucherelor se stabilesc de către angajatori împreună cu organizaţiile sindicale sau reprezentanţii beneficiarilor.
Aici avem deja o problemă. Dacă nu eşti într-un sindicat, ai putea să rămâi pe dinafară dacă nu te ai bine cu şeful, pentru că te taie dintr-o privire de pe listă. Un sindicat este un grup de presiune mai mare, funcţionează în baza unei legi, nu te joci. Dar când aud că acordarea acestor beneficii se stabilesc, acolo unde nu sunt sindicate, de către reprezentanţii angajaţilor, aduce a ceva nostim rău de tot. Cine sunt aceşti „reprezentanţi” într-o mare companie, dac-o mai fi şi străină…? Dacă într-o companie nu există sindicat (ştim foarte bine cât de greu se mai înfiinţează sindicate azi şi cum li s-a băgat pumnul în gură, mergând până la desfiinţarea forţată a acestora), aceşti „reprezentanţi” sunt, de obicei, oamenii şefilor; deci tot acolo ajungem.
Angajatul va primi voucherul pe suport de hârtie sau în format electronic, adică un card pe care-l va folosi direct la hotelurile clasificate de Autoritatea Naţională de Turism sau la agenţiile de turism. Calculele lor arată că voucherele de vacanţă vor aduce o infuzie de cel puţin 400 de milioane de euro în industria turistică autohtonă, pentru că din cei circa 5,3 milioane de salariaţi cu carte de muncă, la care se adaugă 600.000 de bugetari, dacă numai 10% primesc vouchere în valoare de 3.000 de lei fiecare, rezultă aproximativ 400 de milioane de euro, bani ce rămân în ţară. Pe de altă parte, oficialii mai vorbesc şi despre refacerea forţei de muncă a angajaţilor.
Ce te faci, însă, dacă nimereşti într-un hotel din Mamaia, aşa cum am păţit în urmă cu patru ani, unde, când am ieşit din cameră la micul dejun am primit salutul de „bună dimineaţa” şi urarea de „poftă bună!” de la un şoarece mort pe hol în dreptul uşii unei camere în care erau cazaţi nişte străini? Am anunţat repede ospătăriţa să anunţe femeia de servici să ia animalul din uşa occidentalilor, până nu iese neamţul la plajă. A fost o problemă. Nu se ştia pe unde este femeia de serviciu, care era şi cameristă şi care nu avea celular să poată fi reperată rapid. Ce a urmat? M-am întors la rozătorul decedat şi am găsit nişte copii care se distrau de minune cu nefericitul Jerry: cu nişte beţe trăgeau pase cu el de-a lungul coridorului, iar când neamţul a ieşit din cameră a avut cale liberă şi s-a bucurat de bucuria copiilor. În final, problema a fost rezolvată de unul dintre tătici, care se înfuriase groaznic că odrasla zăboveşte cu chiţcanul, a luat în vârf de băţ victima şi a aruncat-o pe fereastra holului.
În sala de mese dai de tot felul de fătuţe care în loc să fie atente după oaspeţi vorbesc tare, se strigă una pe alta de parcă ar striga din Oltenia să se audă până în Maramureş, se plâng cu voce tare de nemulţumirile pe care le au cu şefele lor, te indispun pentru că vreuna se vaită că tocmai are o criză de fiere şi-i e gura tare amară, se scarpină peste tot, de nu-ţi mai vine să le întrebi nici cât e ceasul. N-o fi peste tot la fel, dar e clar un lucru: nu avem personal (suficient de) calificat în HORECA, deşi auzim despre tot felul de şcoli şi pregătiri şi întâlniri pe această temă. Pe bani europeni, desigur.
Am mai constatat un lucru: toţi politicienii, în calitatea lor de candidaţi sau în campaniile electorale, vorbesc despre promovarea turismului românesc, dar pe niciunul nu-l mai vezi în al doilea mandat că vorbeşte despre locurile României. Ne trimit pe facebook salutări din Dubai, Tenenerife, munţi africani, mări şi oceane exotice, palmieri, bananieri şi cocotieri de dincolo de Spania, poze cum stau ei la masă sau pe plaje în Thailanda etc. Este cam la fel cu exemplul pe care ni-l dau înalţii demnitari ai României care merg la medici din străinătate să se tămăduiască, în timp ce pe alegători îi lasă „pe mâna” medicilor români, care nu cred că sunt mai prejos decât cei din clinicile unde se tratează unii ca Băsescu sau Ponta. Diferenţa este doar de bani şi de „linişte” (de parcă premierul s-ar fi operat la cap, nu la picior).
Pe de altă parte, eu văd o discriminare clară în privinţa acestor vouchere de vacanţă. Adică, dacă nu mergi în concediu din varii motive (nu e locul pe care-l vrei, ai acasă copii, nepoţi, părinţi, bunici bolnavi sau are angajatul, personal, probleme de sănătate care nu-i permit să plece în acel concediu sau nu are restul de bani pentru plata drumului) este dezavantajat clar în faţa celor care folosesc aceste vouchere de vacanţă. Acestora din urmă, Guvernul ar trebui să gândească ceva compensator: VOUCHERE PENTRU ALIMENTE ROMÂNEŞTI, pentru ÎMBRĂCĂMINTE – ÎNCĂLŢĂMINTE ROMÂNEŞTI etc. Nu ştiu cât de constituţională este chestiunea.
Prin astfel de vouchere pentru produse alimentare autohtone, într-adevăr, producătorii români ar fi extrem de ajutaţi, iar agricultura naţională ar înflori.
