Deja faimoasă, așa numita ”grădină verticală” postată în Piața Victoriei, perete obtuz în perspectiva Catedralei Mitropolitane, numită de timișoreni ”schela cu frunze”, devine un nou subiect. Recent, s-a stabilit ca pentru intrarea în construcția metalică, vizitatorii să semneze un tip de ”luare la cunoștință”, pe tabele întocmite de cei care gestionează rolul schelei în centrul orașului. De ce? Pentru, chipurile, asumarea ”regulamentului de vizitare”, dar și anunțarea limitării numărului de vizitatori pe etaj. Ce știu ei și nu ne spun? Ce au descoperit ei și nu comunică? Nu cumva ceea ce era previzibil, logic, din primele zile, că această ”construcție metalico – verde” ar putea fi periculoasă? Că nu are o fundație? Desigur, este așezată cu caracter temporar și evident, nu ar putea avea fundație în Piața Victoriei, nici măcar nu ar avea unde să o toarne cineva, când sub piață este golul pasajului subteran, în care toaletele publice sunt o rușine. Trecând peste acest detaliu, la deschiderea schelei nu s-au cerut semnături pentru vreun ”regulament”. Nici măcar nu realizau ei, mai ”marii mici ai zilei”, că pericolul pândește din mai multe unghiuri. Cineva, poate mai lucid decât cei care au luat decizii din zbor, o fi cântărit pericolele potențiale și acum se face urcarea pe schelă, pe baza semnăturii proprii, ca dovadă a ”luării la cunoștință a regulamentului”. Se impune un număr maxim de 10 persoane pe fiecare ”etaj”, dacă acelea pot fi etaje…
Curios, lumea se întreabă totuși dacă aceste semnături nu ar putea fi citite ca niște ”acorduri pe proprie răspundere”. Te împiedici la urcare? Ai semnat, responsabilitatea aparține cetățeanului, nu? Ești pe un palier cu alți 10, așadar 11 pe ”etaj”, bate vântul prea tare? Ți se face teamă de – Doamne, ferește -, un balans prea accentuat și incert? Ai semnat! Răspunzi, ai acceptat regulamentul, dar nu te-ai purtat frumos!
Pentru unii, și nu discutăm despre gusturi, ele sunt unice, schela bizară s-ar putea să fie ”schela interesantă”. Indiferent de percepție, un fel de teamă nu îi ocolește pe cei ce decid să urce. Dar este problema lor, își asumă, semnează, se bucură sau se amuză doar, sunt curioși sau doar cârcotași, toate se fac pe bază de semnătură.
Dacă ne pasă? Ei, bine, da, ne pasă, este vorba de siguranța oamenilor, a semenilor noștri. Bizar? Într-o lume în care se pregătește ”sănătatea roboților” și chiar ”etica” lor, într-o lume în care ființa umană este ignorată și batjocorită, să-ți pese de un om devine desuet.
Analiza însă nu ține loc de ”semnătură proprie”. Responsabilitatea depinde de inteligență, dar și gradul de instruire.
”Succes, pe ramură!” Urarea era stupidă cândva, ”ramura” era legată de industrie, acum vorbim despre ” industria infantilismului”.
