Au făcut istorie şi au contribuit la pagini de glorie ale României, dar au sfârşit tragic, aruncaţi în temniţe comuniste, iar cei care au reuşit să scape de lanţurile ocnei au fost urmăriţi şi terorizaţi toată viaţa. Din intelectuali au fost transformaţi în muncitori necalificaţi, cărători de roabe cu pământ pentru construirea “luminosului socialism sovietic”.
Sunt foştii deţinuţi politici anticomunişti ai României, comemoraţi pe data de 9 martie, ziua celor 40 de sfinţi mucenici, când singura ofrandă pe care o mai pot primi de la noi este parastasul.
Din peste 2.000 de membri câţi număra, în anul 1990, Asociaţia Foştilor deţinuţi Politici Timiş, printre noi mai sunt doar câţiva. Anii şi bolile i-au aşezat alături de mucenicii Cerului.
Dr. ing. Teodor Stanca, preşedintele AFDPA Timiş, îşi amintea că “Generaţia anului 1956 era a ‘copiilor părinţilor noştri’, părinţi care părăsind tranşeele celui de-Al Doilea Război Mondial şi întorcându-se acasă au găsit o ţară ocupată de o forţă străină, care au fost deposedaţi de agoniseala lor şi a înaintaşilor, care erau obligaţi să plătească cote aberante, după care nu mai rămâneau cu aproape nimic din ce să-şi întreţină familia”.
Penitenciarul Timişoara a amenajat “celula a morţii”, celula nr. 2, unde erau cazaţi pentru ultima noapte toţi deţinuţii politici condamnaţi la moarte. Astăzi, celula nr. 2 a devenit muzeu deschis pentru vizite în data de 9 martie, unde se oficiază de obicei câte un ceremonial religios în amintirea deţinuţilor politici condamnaţi la moarte. Iniţiativa transformării celulei nr. 2 în celulă-muzeu, în anul 2003, îi aparţine prof. Ileana Silveanu, la rândul ei, fost deţinut politic.
