10 Mai. Ziua Monarhiei. Ziua în care Carol I, în 1866, avea să devină Regele României. În acea zi, Carol I avea să depună jurământul față de țară. A urmat apoi prima constituție liberală din istoria României moderne.
Primul stat modern, primele instituții democratice, primele semne ale dezvoltării societății civile, ale culturii. Imnul regal, același, de 150 de ani, spune: ”Trăiască regele, în pace și onor, de țară iubitor și apărător de țară!” Rugăciunea din imn este prezentă, și ea: ”Fie-n veci glorios! Fie peste noi! Fie-n veci norocos, de-i război, război, O Doamne sfinte, Ceresc Părinte, susține cu a ta mână coroana română!” Câte imnuri din lume mai au o rugăciune? Imnul SUA, al Ungariei…puține. Ideea nobilă de a cânta rugăciune către Dumnezeu pentru a-l susține pe regele unei țări este rară. Regele este unsul, alesul, este parte a destinului.
După Carol I, nepotul său, Ferdinand Întregitorul, realizatorul României Mari, apoi Carol al II – lea, fiul lui Ferdinand, apoi Mihai I al României fiul lui Carol al II-lea. Între 1866 și 1947, am avut o România în progres, o țară respectată în lume, în Europa. Dar și o țară trădată. Ne-au abandonat americanii, l-au lăsat pe tânărul Rege Mihai pe mâna rușilor, amenințat, copleșit, trădat de persoane apropiate…Trădarea, la români, o temă prea des reluată de scriitori și filosofi. Au urmat anii amari ai comunismului, iar în 1989, revoluția nu ne-a adus, nici ea, ceea ce așteptam. Regele Mihai, ținut la graniță, umilit de Iliescu și gașca lui securistă, apoi, după alți ani de așteptare, lăsat să intre în țara în care s-a născut, abia în 1997 ( după prima intrare, din 1992, doar de Paști, când a stat foarte puțin), Regele Mihai a făcut suficiente demersuri înspre binele României. Cine a ascultat? O armată de surzi, orbi, ignoranți, alți trădători.
Acum, în 2016, la aniversarea celor 150 de ani de monarhie ( istoric vorbind, în vreme ce România este republică), Regele Mihai s-a retras din viața publică. Starea sănătății nu-i mai permite să facă ceea ce, desigur, ar fi vrut! Există însă Custodele Coroanei, Principesa Margareta. Viitorul? Totul este în mâna lui Dumnezeu. Căile destinelor popoarelor sunt complicate, și complexe.
Regele Mihai va rămâne modelul de comportament nobil, distins, rafinat, modest, grațios, al unei lumi din care a plecat ”cu moartea în suflet”, așa cum mi-a mărturisit într-un interviu, în decembrie 1989. A lăsat o Românie, a găsit o alta! Deși a stat apoi lungi perioade în țară, iubit, aplaudat, dorit, Regele Mihai a lăsat doar puțin deschisă ușa care s-a închis între el și țara sa. Cea din 1947, decembrie, momentul în care a fost alungat. Chiar dacă s-a întors, a zâmbit, dar nu a mai râs!
Regele trăiește. Da, dar a murit veselia!
Trăiască Regele!
