10 mai este deja în conştiinţa românilor. Chiar dacă în primii ani de după revoluţie existau confuzii privind datele istorice legate de monarhie, acum nu mai pot intra în discuţie ambiguităţile. 10 mai 1881, ziua istorică în care avea să se instaureze Monarhia Constituţională din România, a redevenit o zi de sărbătoare a românilor. Prezenţa constantă a Regelui Mihai în viaţa ţării, a familiei regale, acţiunile coerente şi lipsite de ipocrizii inutile i-au determinat pe români să ceară chiar, prin campanii şi petiţii, ca ziua de 10 Mai să devină Ziua Naţională a României! Ce bucurie ar fi! Ce frumos ar fi ca ziua naţională a ţării noastre să fie în luna mai, luna teilor înfloriţi, a iubirilor, a reuşitelor, a ieşirilor din nopţile reci, a ieşirilor din complicaţiile politice ale destinelor unui popor care de multă vreme, mult prea multă vreme, trăieşte drama unei imagini paradoxale, greu de înţeles chiar din interiorul ţării. Dacă am fi avut, cu toţii, atunci, în 1992, anul în care românii nu-şi puteau lua ochii de la regele lor, curajul şi demnitatea de a lupta pentru Regele Mihai, acum eram Regatul României, cu rege pe tron, după reabilitarea istorică a Constituţiei din 1923, cea mai modernă constituţie europeană, acum eram România cu regele ei, unicul martor în viaţă al unei istorii europene. Regele Mihai putea să fie şeful de stat care să redea demnitatea românilor. Regele Mihai putea să fie modelul permanent al unui popor încă în derivă, după prea multe furtuni. Regele este un simbol, indubitabil! Nouă ne este dor de regele nostru mai mult decât atât! Noi îl vrem pe rege pe tron! Abia atunci, istoria, lumea, ţara, poporul, noi, ca indivizi, am fi într-un rotund fără cusur, am fi, din nou, poporul care s-a crezut a fi! Acum, Ziua Monarhiei, confundată adesea cu Ziua Regelui, ca zi istorică, este o zi de lumină. Ziua Monarhiei ar putea fi Ziua Naţională a României! Aşteptăm binecuvântarea acestui moment. Aşteptăm să fim mai înţelepţi, mai deşteptaţi, mai… români. Şi să facem ce destinul cere! România cu Rege!
Lia Lucia Epure