Acasă Editorial 100 de familii plâng, domnule Robu!

100 de familii plâng, domnule Robu!

DISTRIBUIȚI

Începând de la 1 noiembrie 2018, de Ziua Morților (În Banat și Transilvania), Timișoara va fi expusă mizeriei oficializate, adică ”oficial”, nu se vor mai mătura mucurile de țigări aruncate aiurea pe străzi, frunze galbene, ofilite și abandonate pe lângă trotuare, cutii de diferite răcoritoare, ambalaje, pungi și altele,  despre care am putea scrie un roman. De la 1 noiembrie 2018, nu se vor mai mătura străzile, poate doar cele din centru, așa, de ochii turiștilor naivi, de către unii angajați din Horticola.

Peste 100 de angajați ai RETIM-ului, adică peste 100 de familii, ce depindeau de acești oameni, vor fi în suferință: măturători (în general rromi), șoferi, nu mai au locuri de muncă, după ce au muncit în RETIM o viață. De ce? Pentru că Primăria Timișoara, prin reprezentantul ei de ”marcă”, Robert Kristof, însărcinat de domnul Robu cu negocierea între primărie și RETIM, a decis că plata serviciilor de salubrizare a orașului Timișoara (străzile, platformele) poate fi realizată cu aceleași bugete ca și în anul… 1999. Domnul acesta city -manager și-a distrus astfel cariera… de manager, începută mult prea timpuriu pentru  calibrul lui infantil.

RETIM nu mai deține contract cu Primăria Timișoara, iar pe gratis, în vremea capitalismului, nu am auzit că se pot face lucruri mărețe. O parte dintre angajații RETIM-ului au fost distribuiți spre alte firme din grup, dar peste 100, oameni  sărmani, care-și țin cu greu copiii la școală, din categoria ”țigani harnici și cinstiți”, fără, Doamne, ferește, vreun sens peiorativ, nu mai au de lucru. Domnul Nicolae Robu, adesea, înfuriat (pe bună dreptate!), pe aceiași  etnie, dar din Piața Traian,  după incendii, hoții și alte năzbâtii, a știut să folosească, chiar excesiv, expresii, cuvinte de o duritate nedemnă de o persoană publică, auto –adulată, dar  pentru acești oameni nu are compasiune. Chiar a amenințat.

Acești 100 de foști angajați ai RETIM-ului, cărora li s-a promis că vor fi transferați către Horticola, au fost manipulați, amăgiți și abandonați.

100 de familii plâng, domnule Robu,  dar o să mai plângă cei aproape 400 000 de locuitori ai Timișoarei, care vor trăi scene neorealiste, un peisaj similar celui din Napoli, de acum câțiva ani: grămezi de gunoaie, platforme clandestine, șobolani. Îl voi cita pe remarcabilul jurnalist Cristian Tudor Popescu care, chiar  ieri, la un post de radio cunoscut, spunea: ”Ce să fac, ca jurnalist? Să mint? Mințind să arăt că sunt patriot?” Îl voi parafraza: ce să fac, domnule Robu, iubind Timișoara, ca un bănățean autentic, să mint că Timișoara este curată? Să mint că avem străzi luminate, când e întuneric? Să mint că e atmosferă universitară, când ea este de talcioc? Să mint că suntem veseli, când dezamăgirea ne acoperă fețele?

100 de familii suferă, adică cel puțin 300 – 400 de persoane. Cei 100  munceau, nu furau. Aveau asigurări, mergeau la medic, iar copiii, la școală.

Asta este Timișoara sub coordonarea competentă a unui om în care am crezut, dar  care s-a înconjurat de pramatii și mincinoși.

Eu plâng pentru acești oameni necăjiți. Mi se rupe sufletul.

Dumneavoastră, domnule Robu, vă înveseliți?!

Comentarii

comentarii