Acasă Premiere Premiere bănăţene: Salvarea vine de la Timişoara

Premiere bănăţene: Salvarea vine de la Timişoara

DISTRIBUIȚI

Celor care cunosc doar superficial istoria Banatului li s-ar putea părea că bănăţenii fac mereu bravadă ieftină atunci când se mândresc cu faptul că aparţin acestei părţi de ţară. E o falsă percepţie, datorată necunoaşterii. Bănăţenii nu sunt orgolioşi (făloşi, ocoşi etc.) doar aşa, “de dragul artei”. Ei chiar au motive solide să se creadă “aleşi”. N-are rost să căutăm argumente filosofice în sprijinul afirmaţiei “Tot Banatu-i fruncea!”. E suficient să apelăm la statistică: veţi vedea că Timişoara şi Banatul au fost, de nenumărate ori, înaintea multor altor locuri de pe glob, în foarte multe privinţe. Când spui Timişoara, spui peste 1.000 de premiere, de-a lungul istoriei. Foarte multe din lucrurile care astăzi fac parte din normalitatea noastră cotidiană s-au întâmplat pentru prima oară la Timişoara. E vorba de premiere naţionale, de premiere europene, dar şi de câteva mondiale. ZIUA de Vest îşi propune să vă prezinte un adevărat serial în acest sens. Cititorii noştri merită să afle încă o dată de ce Banatul şi, în general, Vestul României s-au aflat mereu pe primele locuri. Partea noastră de ţară, de care uneori nu suntem suficient de mîndri, a funcţionat deseori ca o locomotivă a României. O locomotivă de care ţara pare a avea nevoie şi în prezent.

Premiere bănăţene: Salvarea vine de la Timişoara

Cine îşi mai poate închipui în zilele noastre o societate din care să lipsească serviciul medical de urgenţă la domiciliu? Ignorată, insuficient apreciată sau chiar hulită când e întâlnită în trafic, ambulanţa joacă un rol esenţial în viaţa urbei, intervenind la zeci de mii de cazuri pe an. Cu toate acestea, serviciul funcţionează pe actualul teritoriu al României abia din anul 1896. Şi în acest caz, Timişoara a fost un oraş deschizător de drumuri, motiv pentru care am ales să prezentăm istoria „Salvării” în cadrul seriei de premiere bănăţene. O scurtă istorie a evenimentelor care au dus la infiinţarea serviciului de intervenţie medicală se găseşte în volumul „Timişoara. Monografie istorică”, apărut în anul 1943, sub semnătura lui Nicole Ilieşiu. La iniţiativa şi insistenţele lui Georg Neumann, directorul Primei Case de Păstrare din Timişoara, ale comerciantului Alexander Kohn şi ale lui Karl Rosenstein, în anul 1896 s-au pus bazele Societăţii „Salvarea”. Statutele societăţii au fost aprobate de adunarea generală a membrilor, la data de 2 decembrie a aceluiaşi an. Timişoara devenea astfel primul oraş de provincie din Imperiul Autro-Ungar cu un asemenea de serviciu specializat în ajutorarea şi transportul bolnavilor. Cu doar doi ani înainte, o societate asemănătoare lua fiinţă la Viena, ca răspuns la situaţia provocată de un incendiu care a distrus Teatrul Ring.
La un an de la înfiinţare, „Salvarea” achiziţiona 3 bărci şi mai multe prăjini, pe care le aşeza de-a lungul canalului Bega. În anul 1890, Ministerul de Interne a aprobat statutele societăţii şi instituţia a primit o subvenţie anuală din partea primăriei, pentru achiziţionarea uneltelor şi mijloacelor de transport necesare. La început, voluntarii societăţii erau solicitaţi anual la 120 – 150 de cazuri. Până la începutul primului război mondial, numărul intervenţiilor de salvare a crescut la 5.000 de cazuri pe an. Spre sfârşitul primul război mondial, „Salvarea” intervenise la 40.000 de cazuri, având o contribuţie semnificativă la transportul răniţilor de la gară la spitale. În 1890, „Salvarea” din Timişoara a reuşit să achiziţioneze 3 trăsuri. La începutul secolului al XX-lea şi-a amenajat un birou central pe strada Franz Josef, din cartierul Cetate, care avea instalat şi un post telefonic. După un timp, prezenţa celor de la „Salvare” a devenit obligatorie în locurile publice în care se aduna multă lume. În anul 1913 se centralizează toate posturile de salvare de pe teritoriul oraşului. Postul central funcţionează într-o clădire de pe strada Grigorescu nr. 2, iar primăria oraşului Timişoara donează „Salvarii” două automobile sanitare, marca „Lloyd” şi „Daimler”. În perioada interbelică, societatea a progresat semnificativ, avându-l în frunte, în calitate de preşedinte, pe cunoscutul om de afaceri Eduard Prochaska, patronul celor mai mari mori din Timişoara şi Banat. S-a cumpărat o autosanitară marca „Citroen”, apoi două maşini „Fiat” şi un automobil sanitar „Ford”. Cu sprijinul Primăriei oraşului Timişoara, „Societatea Salvarea” şi-a construit un edificiu propriu, pe str. Milano nr.1, inaugurat la 8 septembrie 1936.
Ce a urmat este deja istorie recentă. În perioada comunismului, staţiile de salvare, puţine la număr, funcţionau pe lângă spitale. După 1989 a urmat o reorganizare care a culminat cu Hotărârea de Guvern nr. 174/95 din 1 iunie 1995, prin care se înfiinţează Serviciile Judeţene de Ambulanţă, unităţi cu personalitate juridică şi cu organigramă proprie. Iată, aşadar, că istoria Timişoarei cuprinde şi acest episod al primei „Salvări” din România. Un motiv în plus de mândrie pentru timişoreni, dar şi o încurajare a respectului faţă de oamenii care salvează vieţi, zi de zi.

Comentarii

comentarii