Duminică, 15 decembrie, la Timişoara încep comemorările aduse ca prinos celor care în urmă cu 30 de ani aveau să aducă municipiului “neagra glorie” de a deveni oraş-martir. În 1989, acea zi era una aparent liniştită, deşi se vorbea încă de miercuri, 13 decembrie, că în faţa casei unui pastor reformat din Piaţa Maria, câteva persoane merg cu sufertaşul să-i ducă mâncare soţiei acestuia, care, se spunea, este însărcinată.
Vineri, 15 decembrie, în faţa casei respective s-au adunat ceva mai mulţi timişoreni, predominant etnici maghiari.
“Am dus mâncare caldă. Vor să-l dea afară din casă pe preotul ungur (pastorul reformat Laszlo Tokes, n.r.). Noi am adus mereu mâncare în toate zilele acestea”, le spunea apropiaţilor o fostă infirmieră de etnie maghiară, de la Spitalul “Odobescu”, care în drumul spre serviciu trecea zilnic prin faţa pastorului. Predicatorul şi soţia lui urmau să fie evacuaţi şi mutaţi din oraş în urma unei sentinţe judecătoreşti.
Sâmbătă, 16 decembrie, numărul celor adunaţi în faţa casei parohiale a crescut, pentru că li s-au alăturat şi cetăţeni români. Printre ei se vorbea că pastorul cere ajutor, întrucât un executor judecătoresc, Ioan Matiş, asistat de organe ale Miliţiei şi reprezentanţi ai Consiliului Popular Timiş îi vor da afară din casă familia. În aceeaşi după amiază, Tokes a ieşit la fereastra casei să le mulţumească oamenilor pentru sprijin, dar după ce primarul Petre Moţ a sosit la faţa locului şi a discutat cu preotul reformat, Tokes a reapărut la geam şi le-a spus celor câteva sute de oameni că a fost asigurat de primar că va fi lăsat în continuare în Timişoara. Tot atunci, Tokes i-a rugat pe timişorenii adunaţi, să plece acasă, să nu-i facă probleme.
Între timp, peste 1.500 de persoane începeau să devină tot mai tensionate în faţa casei lui Tokes, fiind convinşi că locuinţa preotului este ticsită de securişti. La colţul străzii, mai mulţi bărbaţi au reuşit să blocheze roţile unui tramvai, creând o ambuscadă care a permis o coagulare mai accentuată a mulţimii.
A fost momentul în care au început să se audă primele lozinci antisecuriste şi anticeauşiste, iar maşinile pompierilor nu au întârziat să apară. Manifestanţii au fost stropiţi cu furtunurile cu apă. La ora 20.00, coloana de circa 3.000 de bărbaţi, femei, tineri şi copii, printre care erau infiltraţi şi securişti, se îndreaptă spre centrul oraşului. În acea seară s-au operat şi primele 180 de arestări printre civili. Printre ei, chiar şi copii care au fost luaţi de val, trezindu-se în mijlocul demonstranţilor. Cine a nimerit acolo nu a mai putut da înapoi. Din disperare, timişorenii voiau să adune lângă ei cât mai mulţi semeni. Ştiau că doar unitatea lor îi va face puternici în faţa lui Ceauşescu, a Miliţiei şi Securităţii.
Pe 16 decembrie 1989 a fost reţinut şi Gheorghe Ciuhandu, de un echipaj de miliţie în Piaţa Operei, dar a profitat de neatenţia miliţienilor la un moment dat şi a reuşit să fugă.
Astăzi, în Timişoara au loc mai multe manifestări de comemorare, de la simpozioane şi refacerea traseului iniţial al Revoluţiei (Parohia Reformată din Piaţa Maria – Piaţa Victoriei) până la aprinderea de candele pe treptele Catedralei şi o premieră mondială de operă dedicată Revoluţiei de la Timişoara, compusă de un american.
