La 18 iunie 1951, în plin regim comunist, România era scena uneia dintre cele mai brutale acțiuni de represiune internă: deportările în Bărăgan. Astăzi, la 73 de ani distanță, rememorăm această tragedie istorică ce a afectat zeci de mii de vieți și a marcat profund istoria țării.
Frica și propaganda
Memorialul Revoluției de la Timișoara atenționează ca deportările au avut loc într-un climat tensionat, în plină perioadă de răcire a relațiilor dintre Uniunea Sovietică și Iugoslavia condusă de Iosip Broz Tito. Temându-se de o eventuală trădare sau infiltrare, conducerea comunistă de la București, obedientă față de Moscova, a decis să “curețe” zona de graniță de elemente considerate „nesigure” sau „dușmănoase regimului”.
În noaptea de 18 spre 19 iunie 1951, peste 40.000 de persoane din 203 localități aflate pe o rază de 25 de kilometri de granița cu Iugoslavia (județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți) au fost ridicate de securitate. Fără proces, fără avertismente. Țărani, intelectuali, familii întregi, bătrâni și copii – toți au fost urcați în trenuri de marfă și trimiși în Câmpia Bărăganului.
Ajunși acolo, au fost lăsați în mijlocul câmpului, unde au fost nevoiți să-și construiască adăposturi din pământ sau lut. Condițiile de trai erau inumane: lipsa apei, a hranei, a îngrijirii medicale și a oricărei forme de confort.
Unii deportați au fost ulterior arestați și condamnați la muncă silnică în lagărele de muncă din România. Cei care au supraviețuit au primit, în 1956, dreptul de a se întoarce în localitățile lor de origine – dar nu toți au găsit casele intacte. Unele fuseseră confiscate, distruse sau ocupate de alți cetățeni „loiali regimului”.
Astăzi, la Memorialul Revoluției din Timișoara, expoziția „Granița și deportarea” aduce în atenție mărturii emoționante ale celor deportați, dar și ale celor care au încercat să evadeze din regimul comunist trecând ilegal granița spre Vest. Această parte dureroasă a istoriei noastre este esențială pentru înțelegerea traumei colective a comunismului în România.
Nu uităm. Povestim mai departe.
Povestea deportărilor în Bărăgan nu este doar o lecție de istorie. Este o amintire vie despre ce se întâmplă atunci când frica, ideologia și puterea absolută decid destinul oamenilor simpli. La 74 de ani de la acea noapte de groază, continuăm să spunem adevărul – pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete – este mesajul cercetătorilor de la Memorialul Revoluției de la Timișoara.
