Acasă Cultura 250 de ani de la naşterea lui Beethoven. Avancronică la concertul de...

250 de ani de la naşterea lui Beethoven. Avancronică la concertul de vineri de la Filarmonica Banatul

DISTRIBUIȚI

În anul 2020 se împlinesc 250 de ani de la naşterea lui Ludwig van Beethoven. Multe dintre concertele Filarmonicii „Banatul” din Timișara vor fi dedicate maestrului din Bonn.

Uriaşa personalitate a lui Ludwig van Beethoven a marcat intrarea muzicii într-o etapă nouă. Fiind la confluenţa a două mari epoci artistice, el nu s-a sfiit să încalce canoanele formale ale esteticii clasice, croind drum viguros spre o altă viziune, care avea să îmbogăţească arta muzicală cu noi sentimente, imagini şi forme, vestind începutul marii epoci romantice.

Concert-maestru Mircea Tătaru a explicat, în avancronică, că acest concert simfonic de vineri 17 ianuarie oferă melomanilor trei lucrări ale „titanului” muzicii: Uvertura „Leonora” nr.3 în do major op.72b, Simfonia nr.8 în fa major, op.93 şi Fantezia pentru pian, cor şi orchestră în do minor, op.80.

Opera „Fidelio” a fost o incursiune făcută de Beethoven într-un domeniu abordat doar în trecere, fiind singura operă a compozitorului. Doar la a treia reprezentaţie ea s-a bucurat de succes.

Unii critici spuneau că eşecurile anterioare se datorau unui text mizerabil, alţii că erau prea multe inovaţii în ansamblul dramatic-muzical, sau că generalizarea simfonică nu lăsa loc ariilor şi cantilenelor în stil bel canto.

Este drept că Beethoven nu fusese niciodată în Italia, precum alţi compozitori germani. Se observă la această operă un ascetism uimitor, părând a fi o lucrare nescenică. Pentru „Fidelio”, Beethoven a scris nu mai puţin de patru uverturi, Leonora 3 fiind de departe cea mai reuşită, un adevărat model de perfecţiune.

A fost compusă la reluarea operei în 1806. Se regăseşte cel mai des pe afişele concertelor simfonice. Menţionăm că Leonora era soţia lui Florestan, personajul principal al operei. 

La Viena, în 1814, a fost executată pentru prima dată Simfonia nr.8 pe care o vom asculta în continuarea concertului simfonic.

Cei care spun că simfoniile cu număr par ale lui Beethoven nu ar fi la fel de iubite ca şi cele cu număr impar, au uitat probabil de simfonia a VIII-a.

Această mică simfonie a fost compusă în acelaşi timp cu simfonia a VII-a, adică în aceeaşi stare de spirit. Deşi ţinea mult la simfonia a VIII-a, Beethoven a făcut o greşeală prezentând-o pentru prima dată în acelaşi concert cu simfonia a VII-a şi lucrarea Victoria lui Wellington.

Atunci, la premieră, ea a fost eclipsată.

Dacă a VII-a este exuberantă, plină de bucuria vieţii, simfonia a VIII-a este festivă, veselă, strălucitoare şi are chiar accente umoristice în părţile a doua şi a patra.

De la premieră până azi a avut mereu un mare succes la public.   

La final vom asculta Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, compusă în 1808 şi rescrisă în 1809. Este o lucrare senină şi luminoasă, şi are o formă destul de originală, dovadă că marii compozitori au adaptat întotdeauna forma la necesităţile interioare ale conţinutului.

Acesta este de fapt un elogiu adus artei şi este interesant că Beethoven a scris întâi muzica, aşa cum a fost dictată de sufletul său poetic şi abia mai apoi a adaptat un text corespunzător.

De menţionat pentru melomani este faptul că după introducerea pianului ce are un caracter improvizatoric, se remarcă cu uşurinţă o temă care anticipează destul de elocvent Oda bucuriei din finalul Simfoniei a IX-a, imnul de azi al Uniunii Europene – a conchis maestru Mircea Tătaru.

Solist este pianistul Sorin Petrescu. Corul a fost pregătit de maestrul Iosif Todea. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Horia Andreescu.

Comentarii

comentarii