Vineri, 18 iunie, de la ora 10.00, la Muzeul Satului Bănățean Timișoara, de la Pădurea verde, se va desfășura un eveniment solemn, prilejuit de comemorarea a 70 de ani de la deportarea bănățenilor în Bărăgan.
Evenimentul va fi organizat de Asociația Foștilor Deportați din Bărăgan, cu sprijinul Mitropoliei Banatului și al Muzeului Satului Bănățean Timișoara.
Programul evenimentului va fi următorul: comemorarea și parastas pentru deportații în Bărăgan; alocuțiuni din partea organizatorilor și invitaților, decernarea de medalii și diplome.
Vizitarea expoziției de fotografii din timpul deportării și a expoziției de carte având ca subiect deportarea în Bărăgan, cu prezentarea cărților noi apărute. Discuții cu participanții.
Deportările în Bărăgan a avut ca scop relocarea forţată a populaţia care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi în Câmpia Bărăganului. În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru comuniştii aflaţi la putere. Etniile din Banat erau considerate „elemente cu un factor ridicat de risc”.
Deportările din Banat reprezintă un proiect amplu de epurare socială realizat de regimul comunist din perioada Gheorghiu Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan au fost scoşi din casele lor, fără niciun anunţ prealabil, peste zeci de mii de oameni începând cu femeile, bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor.
După un drum de 2 săptămâni, închişi în vagoane, deportaţii au ajuns în gările din Bărăgan, de unde camioanale i-au purtat la cele 18 puncte diferite din Câmpia Bărăganului. Lăsaţi sub cerul liber, şi-au pregătit bordeie sub pământ, iar în anii ce au urmat şi-au construit case şi au desţelenit pământurile. Peste cinci ani, în anul 1956 – unii din deportaţi – pentru că mulţi şi-au găsit sfârşitul în acele locuri aride, s-au întors la casele lor, pe care le-au găsit ocupate de profitorii regimului comunist, şi pentru a doua oară au fost obligaţi să ia viaţa de la capăt.
