În urmă cu 7 decenii, în 18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de deportare din istoria contemporană a României, după cea a germanilor din România în Uniunea Sovietică.
Deportările în Bărăgan au avut ca scop relocarea forţată a populaţiei care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi în Câmpia Bărăganului. În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru comuniştii aflaţi la putere. Etniile din Banat erau considerate „elemente cu un factor ridicat de risc”.
Deportările din Banat reprezintă un proiect amplu de epurare socială realizat de regimul comunist din perioada Gheorghiu Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan au fost scoşi din casele lor peste 12.800 de familii, din 258 de localităţi, fără niciun anunţ prealabil, începând cu femeile, bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, pe motiv că erau chiaburi.
După un drum de 2 săptămâni, închişi în vagoane, deportaţii au ajuns în gările din Bărăgan, de unde camioanele i-au transportat la cele 18 puncte diferite din Câmpia Bărăganului. Lăsaţi sub cerul liber, şi-au pregătit bordeie sub pământ, iar în anii ce au urmat şi-au construit case şi au desţelenit glia. Peste cinci ani, în 1956 – unii din deportaţi – pentru că mulţi şi-au găsit sfârşitul în acele locuri aride, s-au întors la casele lor, pe care le-au găsit ocupate de profitorii regimului comunist şi au fost obligaţi pentru a doua oară să ia viaţa de la capăt.
La Reşiţa, evenimentul a avut loc vineri, 18 iunie 2021, în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Caraş-Severin, unde s-au întrunit oficialităţi centrale, judeţene, reprezentanţi ai asociaţiilor foştilor deportaţi în Bărăgan şi fosta URSS, precum şi foşti deţinuţi politici şi urmaşii acestora. În holul Palatului Administrativ, cu sprijinul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale şi al Muzeului Banatului Montan, a fost organizată o expoziţie de documente, prezentată de dr. Ovidiu Roşu şi dr. Flavius Bozu, care reflectă deportarea chiaburilor din Banatul de Munte în Câmpia Bărăganului.
Despre evenimentele întâmplate în noaptea de Rusalii a anului 1951, au vorbit senatorul Ion Marcel Vela, prefectul de Caraş-Severin, Cristian Gâfu, preşedintele Consiliului Judeţean, Romeo Dunca, el însuşi provenit dintr-o familie de foşti deportaţi, preşedintele AFDPR, Cornelia Fetea, preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraş-Severin, Erwin Josef Ţigla, adjunctul Avocatului Poporului, Mircea Criste, membru al Camerei Deputaţilor din România, Ognean Crîstici, invitaţi din ţară de la Asociaţiile Foştilor Deţinuţi Politici sau Deportaţi în Bărăgan din Olt, Bucureşti, Tulcea şi Constanţa, cât şi cărăşeni care au trăit ei înșiși sau familiile lor dramele vremurilor trecute.
Evenimentul comemorativ s-a încheiat la troiţa din Parcul „Cărăşana” – monument edificat pentru comemorarea acestei deportări, unde, după săvârșirea parastasului oficiat de un sobor de preoți reșițeni, au fost depuse jerbe şi coroane de flori în amintirea celor care nu au mai reuşit să ajungă acasă, pe meleagurile natale, dar şi a foştilor deţinuţi politici decedaţi în temniţele comuniste.
