Orchestra simfonică și Corul Ion Românu ale Filarmonicii Banatul vor susține vineri, 15 aprilie, de la ora 19, concertul vocal-simfonic cu ocazia celor 75 de ani de la înființarea Filarmonicii Banatul.
Dirijoarea va fi Delyana Lazarova, din Bulgaria, iar soliștii concertului vor fi soprana Irina Iordăchescu și baritonul Ionuț Pascu.
Corul Ion Românu este pregătit de Iosif Todea.
Programul propune Recviemul german pentru solişti, cor şi orchestră op.45, de Johannes Brahms.
Concertul este şi un dar care se adresează celor care se află în preajma sărbătorii Paştelui Catolic.
Această creaţie la care a lucrat între anii 1865 şi 1868 este cea mai lungă compoziţie a lui Brahms. Deşi în 1865 a murit mama sa şi câţiva ani înainte unul dintre cei mai buni prieteni, Robert Schumann, lucrarea nu are nici o dedicaţie şi se pare că nu există o legătură clară între Recviem şi moartea celor doi oameni dragi lui.
Chiar făcând abstracţie de Recviem, se observă, la finele decadei 1857-68, o maturizare spirituală în lucrările sale şi o înclinaţie spre introspecţie. Titlul dat de Brahms este Ein Deutsches Requiem, în traducere, Un recviem german, cuvinte descoperite de muzicologi şi într-un caiet de proiecte al lui Schumann, de unde şi legăturile care se fac cu privire la cu geneza lucrării.
Se ştie că în timpul vieţii, Brahms a avut de suportat destule de la adepţii lui Richard Wagner, critici şi melomani, care-l acuzau că este epigonul lui Beethoven, că nu aduce nimic nou în muzică.
Recviemul german este cel mai puternic argument împotriva acestor păreri, detașându-se în primul rând de normele dogmatice ale messei catolice părăsind textul liturgic tipizat în canoanele cultului.
Renunţă la textele cu imagini înfricoşătoare, păstrându-le doar pe cele de consolare şi îmbărbătare pe care le-a ordonat în şapte părţi. Brahms a renunţat la tradiţionala limbă latină, alt act de mare curaj, considerând că astfel putea transmite mai bine mesajul său uman, consolator.
Întorcându-ne la titlu, cu toate că această capodoperă a depăşit chiar în acele timpuri graniţele Germaniei, devenind un bun al umanităţii, numele a fost ales pentru limba în care a fost scrisă şi pentru a reflecta izvorul spiritual al concepţiei de compoziţie. Faptul că a fost pus articolul nehotărât înainte, dezvăluie modestia sa, că Requiemul său nu va fi probabil unicul şi cel mai reprezentativ în istoria muzicii germane. Într-o discuţie cu Directorul muzical al Catedralei din Bremen, îi spunea că mai bine l-ar fi numit Un Recviem uman.
Printre multe contribuţii inedite aduse lucrării sale, menţionăm că pentru prima dată în creaţia cultă, Brahms aduce o schimbare în desfăşurarea procesului ritmic compunând un marş funebru în ritm ternar, faţă de cel binar cum era până atunci.
Acest nobil monument muzical a marcat un moment de răscruce în tehnica de compoziţie şi în concepţia privitoare la marile lucrări sacre. Prin Recviemul german, Brahms a influenţat întreaga lume muzicală – explică Mircea Tătaru, în avancronică.
La 17 aprilie 1947 a apărut, prin Legea nr. 131, semnată de regele Mihai I, Filarmonica Banatul din Timișoara, prin asimilarea orchestrei simfonice Amicii Muzicii.
Primul concert propriu-zis al Filarmonicii Banatul a avut loc la data de 8 iunie 1947, pe afiş figurând atât Filarmonica Banatul cât şi Societatea Filarmonică Amicii Muzicii.
Artiştii invitaţi au fost pianista Monique de la Bruchollerie (Franţa) şi dirijorul Charles Bruck, care deşi adoptat de oraşul de pe Sena nu şi-a uitat rădăcinile bănăţene.
Prima stagiune de concerte propriu-zisă va fi inaugurată la 26 octombrie 1947, urmând seria unor numeroase concerte din ale căror programe nu lipseau lucrări româneşti, fapt ce relevă importanţa pe care Filarmonica a oferit-o încă de la început muzicii româneşti, asumându-şi calitatea de promotor al culturii şi identităţii noastre culturale.
Drept mărturie a activităţii artistice a primei stagiuni a Filarmonicii stă articolul publicat la 24 mai 1948 de Sabin V. Drăgoi în Luptătorul bănăţean: Orchestra e în plină evoluţie…Concerte regulate…
Dintre artiştii invitaţi ce au onorat publicul timişorean încă de la începuturile noii instituţii înfiinţate amintim dirijorii: Constantin Bugeanu, colonelul Iosif Klein, László Somagyi, Traian Mihăilescu, Egizzio Masini, Alfred Mendelsohn, Constantin Sivestri; şi soliştii – Elise Cserfalvy (violonistă), Monique de la Bruchollerie (pianistă), Ion Voicu (violonist), Miloš Sadlo (violoncelist), Ecaterina Vâlcovici (soprană), Radu Aldulescu (violoncelist).
