Casa de Cultură a Orașului Jimbolia și Muzeul Presei „Sever Bocu“ a organizat, în 10 ianuarie, turul ghidat de noapte „Deportați în URSS“.
Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea a 80 de ani de la deportarea germanilor din Banat în URSS.
Între 14 și 22 ianuarie 1945 peste 900 de persoane au fost deținute de armata rusă și trimise la muncă forțată în Uniunea Sovietică.
Peste 100 de jimbolieni nu s-au mai întors niciodată, destinul lor sfârșindu-se într-o groapă comună.
“Am străbătut azi-noapte străzile pe care au trecut șvabii deportați din Jimbolia în URSS, în urmă cu 80 de ani. Am simțit (puțin) din gerul nopții și le-am citit numele. Am ascultat povești și mărturii și ne-am rugat în biserică.
La ora unu dimineața, să ajungi în gara pustie cu mintea la acei oameni și la familiile lor îți dă mult de gândit și simțit, mai ales acum…! Felicitări, Sergiu Petru Dema, Cristina Dema și echipei care a gândit și muncit pentru fiecare detaliu!
Pentru ca oamenii să cunoască istoria localității și să îi cinstească pe cei care s-au sacrificat pe sine pentru ceilalți”, este mesajul Deliei Sescu.
Punctul de început al periplului a fost casa familiei Koch, aflată pe strada Liviu Rebreanu, la numărul 33. Aici atenția a fost pe povestea tragică a ridicării forțate și a contextului în care s-a petrecut surghiunul.
Cea de-a doua oprire s-a făcut la Casa de Cultură, loc de detenție timp de 4 zile pentru circa 500 de persoane. La Biserica Romano-Catolică „Sfântul Vendelin“ s-a oficiat o slujbă de pomenire, cu accent asupra tuturor celor implicați în evenimentul din ianuarie 1945.
La stația de cale ferată, locul atâtor despărțiri definitive, s-au evidențiat mărturiile câtorva jimbolieni cu privire la încărcarea oamenilor în vagoane pentru vite și plecarea înspre necunoscut.
Casa de Cultură a fost loc de detenție atât pentru deportații în URSS, cât și pentru alte câteva sute de femei și copii germani capturați în toamna anului 1944 de partizanii sârbi. Timp de 3 luni lăcașul a fost implicat în germinarea culturii urii rasiale. La 80 de ani distanță, ca parte a turului „Deportați în URSS“, instituția și-a primit oaspeții în miez de noapte cu un miniconcert de chitară clasică și o instalație artistică în ton cu emoțiile celor întemnițați în 1944 și 1945.
De ce a fost organizat turul ghidat „Deportați în URSS“, în această perioadă, mai ales că se simte peste România suflul de gheață al Rusiei?
Motivul pentru care se organizează turul este multiplu. Faptele petrecute în trecut reprezintă o experiență de care ar trebui să profităm în prezent. S-a dovedit atunci că ura alungă luciditatea, iar omul fără discernământ provoacă deseori suferință și moarte. Cuvintele sunt de prisos în fața mărturiei doamnei Elisabeth Koch, mama cetățeanului de onoare al Jimboliei, profesorul Josef Koch:
„Spera în fiecare clipă că se va putea întoarce acasă, dar într-o noapte m-a chemat la patul ei – abia mai putea vorbi – și mi-a zis: «Simt că voi muri. Dumnezeu să fie cu mine și cu copiii mei. Când ajungi acasă spune-i, te rog, soțului meu să nu rămână singur, ci să le ofere din nou copiilor o mamă, iar aceștia să nu-și uite niciodată mama naturală.»”, Elisabeta Koch, decedată în 15 martie 1947 în fosta URSS.
La 6 ianuarie 1945, Comisia Aliată de Control a adoptat Ordinul nr. 031, înaintat guvernului României, prin care se cerea mobilizarea la muncăa populației germane (bărbații între 17 şi 45 ani şi femeile între 18 şi 30 ani). O singură excepție se admitea, pentru mamele care aveau în îngrijire copii de până la un an. În fiecare reşedință de județ, un ofițer sovietic, sprijinit de poliție şi de autoritățile de stat, coordona misiunea colectării persoanelor. Etnicii germani erau predați Legiunii de Jandarmi şi conduşi la locurile de adunare (şcoli, cămine culturale, licee) din oraşe şi comune mari, în apropierea cărora erau amplasate stații de cale ferată. Fiecare persoană putea lua cu ea maximum 200 kg de bunuri, constând în haine, lenjerie, veselă şi alimente pentru 15 zile.
