Acasă Actualitate 87 de ani de când primul episcop bănățean al Eparhiei Caransebeșului a...

87 de ani de când primul episcop bănățean al Eparhiei Caransebeșului a trecut la Domnul

490
DISTRIBUIȚI

Pentru Eparhia Caransebeșului anul 2020 este anul comemorativ al episcopului Iosif Traian Bădescu, 100 de ani de la înscăunarea sa ca episcop al Caransebeșului.

Sâmbătă, 11 iulie, la 87 de ani de când a trecut la Domnul primul episcop bănățean al Eparhiei Caransebeșului, de la reînființarea ei în anul 1865, a fost pomenit la cimitirul vechi din localitatea Eșelnița, județul Mehedinți.

Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului și Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, alături de un sobor de preoți și diaconi au oficiat slujba de parastas la mormântul celui de-al patrulea episcop al Caransebeșului, fiind prezente autorități locale, urmași ai episcopului Iosif și credincioși din Eșelnița, dar și din alte zone ale Banatului.

Întrucât prin grija Episcopiei Caransebeșului mormântul a fost restaurat, după slujba parastasului a fost sfințită și crucea și placa comemorativă ce a fost așezată pe mormânt.

După momentul de rugăciune atât cei doi ierarhi, dar și părintele arhimandrit Casian Rușeț, consilier cultural al Episcopiei Caransebeșului și un reprezentant al urmașilor episcopului Iosif, au elogiat viața și activitatea unuia dintre cei mai smeriți ierarhi, care a dorit să-și doarmă somnul de veci într-un cimitir modest, lângă părinții săi.

„Am socotit de bine ca în acest an să împodobim și să amenajăm mormântul episcopului Iosif de la Eșelnița. Îi mulțumim Domnului pentru această zi în care ne-am adus aminte de înaintașii noștri pentru că l-am pomenit pe episcopul Iosif, dar și pe cei din neamul lui, părinții și rudeniile lui, deoarece foarte mulți membri ai familiei episcopului Badescu își dorm somnul de veci în cimitirul istoric al Parohiei Eșelnița.

A fost un moment comemorativ, de reculegere și meditație față de tot ceea ce a însemnat viața, activitatea și lucrarea vrednicului de pomenire episcopul Iosif Traian Badescu al Caransebeșului.

Dacă anul trecut l-am reînhumat pe vrednicul de pomenire episcop al Caransebeșului Veniamin Nistor în necropola Episcopiei noastre, iată în acest an am venit la Eșelnița să-l comemorăm, să-l pomenim și să-l cinstim pe episcopul Iosif, pentru că el s-a confundat cu Eparhia Caransebeșului, îmbrățișându-i pe toți preoții și credincioșii, bucurându-se și întristându-se alături de ei. A fost ctitor de locașuri sfinte, dar s-a remarcat printr-o viață trăită în smerenie, modestie și discreție”, a subliniat Preasfințitul Părinte Lucian.

La final Părintele Episcop Lucian le-a oferit Diploma de excelență „Episcop Iosif Traian Badescu” atât Preasfințitului Părinte Nicodim, cât și celor care au contribuit la amenajarea mormântului, dar și urmașilor episcopului Iosif.

Iosif Traian Badescu s-a născut la 15 mai 1858, în Șopotul Vechi, judeţul Caraş-Severin – din botez Traian. A decedat la 11 iulie 1933 în Caransebeş și a dorit potrivit testamentului său să-și doarmă somnul de veci în cimitirul istoric din Parohia Eșelnița, lângă părinții săi.

A făcut studiile gimnaziale la Caransebeş, Lugoj şi Seghedin, cele juridice, la Universitatea din Budapesta, iar cursurile teologice, la Universitatea din Cernăuţi, unde obţine doctoratul în 1889. A fost secretar eparhial al Episcopiei Caransebeşului, între anii 1889 şi 1903, apoi asesor sau consilier eparhial la Caransebeş, între 1903 şi 1920, iar, pentru scurt timp, profesor la Institutul teologic-pedagogic.

A fost hirotonit diacon necăsătorit în 1890, preot în 1899, tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, sub numele Iosif, în anul 1902, hirotesit protosinghel în 1903 şi arhimandrit în anul 1919. A fost membru în Adunarea Eparhială a Eparhiei Caransebeşului şi în Congresul Naţional Bisericesc al Mitropoliei Ardealului.

A fost ales episcop de Caransebeş în 1909, dar n-a fost recunoscut de guvernul de la Budapesta. La 8 martie 1920, a fost ales din nou episcop, a fost recunoscut, hirotonit şi instalat la Caransebeş, la 10 octombrie 1920, păstorind până la moarte. A redactat “Calendarul Românului”, editat de Episcopia Caransebeşului (din 1889); a publicat articole în “Foaia Diecezana” de la Caransebeş şi în alte periodice româneşti, pastorale, cuvântări etc.

A îndrumat activitatea Institutului Teologic (apoi Academie) din Caransebeş şi întreaga viaţă bisericească din eparhie, a înfiinţat o şcoală de cântăreţi bisericeşti, un muzeu şi o bibliotecă eparhială -a informat Episcopia Caransebeș.

Comentarii

comentarii