Vremea capricioasă, neonicotinoidele şi producţie mică de miere de salcâm, de tei şi de floarea soarelui – acestea au fost principalele probleme cu care s-au confruntat crescătorii de albine din judeţul Timiş, în 2014. De asemenea, importul de miere proastă calitativ din Republica Moldova, Bulgaria sau China a făcut o concurenţă neloială mierii produsă de apicultorii timişeni.
Marii cultivatori trebuie să ţină cont şi de apicultori !
Pe de cealaltă parte, lipsurile apicultorilor au fost compensate prin preţul de achiziţie foarte bun la kilogramul de miere şi prin ajutorul de minimis de la Ministerul Agriculturii. Un sprijin important a venit şi prin Programul Naţional Apicol. „Neonicotinoidele continuă să fie o problemă. Acestea reprezintă un pericol pentru albine, de aceea fermierii trebuie să ne anunţe din timp, atunci când stropesc culturile. Agricultorii vor să facă producţii mari, iar nouă nu vrem să ne moară albinele. Anul 2014 a fost mai dificil şi din cauza vremii capricioase, apicultorii fiind cerşetorii naturii. De asemenea, a fost o lipsă de cules la floarea de salcâm, la floarea de tei, iar pe alocuri, la floarea-soarelui. Am avut noroc cu minimis-ul de la guvern, care a venit în sprijinul familiilor de albine pentru iernare, dar şi cu ajutorul primit prin Programul Naţional Apicol. Astfel, crescătorii de albine şi-au mai acoperit lipsurile”, a declarat ing. Dan Ciublea, vicepreşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA) Timiş.
„Neonicotinoidele reprezintă o cauză pentru care dispar albinele, iar dacă nu avem albine, nu avem nici producţie de miere, iar noi nu vrem asta. Marii cultivatori au interesul să folosească neonicotinoidele, fiindcă astfel reduc numărul de tratamente la culturi, dar trebuie să ţină cont şi de noi, apicultorii”, a adăugat medicul veterinar dr. Cristian Ciobănaş, preşedintele Cercului Apicol Timişoara.
1.200 de apicultori în Timiş
În 2014, a fost un preţ de achiziţie foarte bun şi stimulativ la miere: 22 lei pentru floarea de salcâm, 12 lei, pentru mierea polifloră, 13 lei, pentru mierea de tei. Dacă prin anii 2000, ACA Timiş număra 250 de membri, în ultimii ani, numărul a crescut vertiginos, în 2015, depăşind 1.200 de membrii, cu peste 30.000 de familii de albine. Dintre aceştia peste jumătate sunt tineri. „Apicultura a devenit o atracţie pentru tineri, fiindcă este o ramură foarte sprijinită de Uniunea Europeană şi de Ministerul Agriculturii”, spune Ciublea. Datorită calităţii superioare a mierii, 90% din producţia din Timiş se exportă – cel mai mult în Germania, Olanda, dar şi în SUA sau Japonia. „La noi, nu este împământenit consumul de miere, poate şi pentru că mierea e mai scumpă ca zahărul. În general, la noi, se consumă între 20 -30 de grame pe cap de locuitor pe an, pe când în Germania, se consumă 6 -7 kilograme pe an. Pe de altă parte, o concurenţă neloailă este făcută de procesatorii care importă multă miere din Republica Moldova, Bulgaria sau China, dar proastă calitativ”, a completat Ciublea. În Timiş, fiecare familie de albine produce anual între 15 -30 de kilograme, în funcţie de starea timpului.
