Lumea poeziei timișorene e mai săracă de ieri, 9 ianuarie, când poetul Vasile Rodian (Rodian Vasilache) a plecat dintre noi.
Născut la 21 septembrie 1949, la Crângeni, județul Teleorman, Vasile Rodian a absolvit Școala profesională Construcții Timișoara și Liceul Filologie-Istorie (Colegiul Bănățean), Timișoara.
Și-a desfășurat activitatea profesională la Regia Autonomă de Transport Timișoara (1966-2010).
Membru al Cenaclului „ Pavel Dan” Timișoara, a colaborat la publicații precum: ”Orizont”, ”Forum studențesc”, ”Oltart”, ”Thymes”, ”Argeș”, ”Lumina”, ”Poezia” șa.
A debutat în 1991, cu volumul de poeme Jefuirea templului.
A publicat numeroase cărți de poezie și proză: Reconstituirea anarhică, poezie (1996); Surâsul potecii ascunse din Babilonia, versuri (2003); Sigilii, peceți, versuri (2006); Calendarul nisipurilor și al ierbii versuri (2007); Plecarea din muzeu, versuri (2015); Criza portretului, versuri (2018); Solitudine la marginea ceții, versuri (2020); Movila caselor albe, proză scurtă (2021).
Este prezent în antologiile Piper, scorțișoară, dafin, vanilie, coordonator Marian Oprea, 2013, poezie; Cuprins sau Un altfel de imperiu, coordonator Eugen Bunaru, 2014, poezie; Sexul frumos, coordonator Marian Oprea, 2015, poezie; Peisaj în devenire, coordonator Marian Oprea, 2017, poezie.
Prezență discretă, aparent fragilă, de o rară delicatețe sufletească, VASILE RODIAN rămâne în amintirea tuturor ca un poet delicat, creator al unui univers liric subtil, plin de originalitate.
Înmormântarea are loc sâmbătă, 11 ianuarie, la ora 13,00, în cimitirul din Calea Buziașului.
Odihnească-se în pace!
