Tragedie, la început de an, în cultura românească. Regizorul Ion Ardeal Ieremia, fost secretar de stat la ministerul Culturii şi fost consilier municipal în Timișoara, a părăsit această lume, răpus de o boală neiertătoare.
Ion Ardeal Ieremia a fost regizor la Teatrul Național Timișoara, unde a semnat mai multe spectacole. A fost căsătorit cu Claudia Ieremia, la rândul ei actriță la TNTm, și împreună au un fiu, absolvent de Scenografie. Din 2016, până în 2018, a fost consilier local din partea PSD la CL Timișoara. Din primăvara anului 2018, până în noiembrie 2019, Ion Ardeal Ieremia a fost secretar de stat în Ministerul Culturii, fiind implicat în susținerea proiectului Timișoara Capitală Europeană a Culturii.
Născut în 13 ianuarie 1965, Ion Ardeal Ieremia a terminat UNATC în 1994, la clasa prof. Valeriu Moisescu, iar din 1996 a făcut parte din echipa artistică a Teatrului Naţional Timişoara. De-a lungul anilor a semnat montările unor spectacole care s-au jucat la Bucureşti, Craiova, Târgu Mureş, Piteşti, Baia Mare, Sf. Gheorghe, Opera Naţională Română din Timişoara.
Pe scena Teatrului Naţional Timişoara a regizat următoarele spectacole: 2022 – Durerea fantomă de Vasili Sigarev, 2021 – Don Juan, scenariu propriu după o idee de Max Frisch, 2020 – Homer 2020 după Homer (episodul Iliada), 2018 – Eminescu, 2016 – Vorbește cu mine!, 2015 – Avioane de hârtie de Elise Wilk, 2015 – Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu, 2012 – Terminal de Ştefan Caraman, 2012 – Gaițele de Alexandru Kirițescu, 2011 – Sala de așteptare – Aeroport 2 de Ştefan Caraman, 2011 – Oraşul nostru de Thornton Wilder, 2009 – Aeroport de Ştefan Caraman, 2009 – Fete de mătase artificială după Irmagard Keun, 2008 – Hold up Akbar sau Toţi în America! de Radu Pavel Gheo, 2005 – Români de Lars Noren (spectacol-lectură), 2005 – Cvartet de Heiner Müller (spectacol-lectură), 2005 – S.S.S. (Soluţii la solicitări solidare) de Dimitris Dimitriadis, 2004 – Medeea de Euripide, 2003 – Chiriţa după V. Alecsandri, 2002 – O făclie de Paşte de Radu Macrinici după I.L. Caragiale, 2001 – Stăpînul stepei fără de hotar spectacol pe versuri de Nikolaus Lenau, 2001 – Insomniile bătrînului spectacol pe versuri de Petre Stoica, 2000 – Pastramă-Trufanda după I. L. Caragiale, 2000 – Scriu aşa cum vorbesc, spectacol pe versuri de C. Milenovici, V. Barzin, D. Mirianici, 2000 – Pentru ce am murit de Xie Min, 1999 – Anonimul veneţian de Giuseppe Berto, 1999 – Pierrot, 1998 – Despre sexul femeii ca un cîmp de luptă în războiul din Bosnia Matei Vișniec, 1998 – Invective scenariu după opera lui Paul Verlaine, 1997 – Capul de răţoi de George Ciprian, 1997 – Năpasta de I. L. Caragiale, 1997 – Unde-i revolverul? de Görgey Gábor, 1996 – Nimic despre Hamlet de Radu F. Alexandru, 1996 – Jucăriile mecanice de Radu F. Alexandru, 1996 – Femeia Şarpe de Carlo Gozzi.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
