Ioan Bânciu, revoluţionar în prima linie a Revoluţiei din Decembrie 1989 de la Timişoara, a trecut la cele veşnice, la 80 de ani, joi, 8 februarie 2024, în urma unei boli necruţătoare care i-a afectat plămânii.
Înmormântarea va avea loc în Cimitirul Eroilor, duminică, la ora 13.
În urma lui Ioan Bânciu au rămas cei trei copii, Alina, Anamaria şi Arion şi nepoţii Iulia, Matei, Melissa şi Oliver.
Ioan Bânciu a fost în primele rânduri la Revoluţia din Decembrie 1989 de la Timişoara. Soţia lui a plătit cu viaţa, iar cenuşa ei a ajuns în canalele din Popeşti-Leordeni.
“Mă doare foarte tare şi acum, că soţia mea a murit în braţele mele, în 17 decembrie 1989, la podul Decebal. Atunci a fost împuşcată în inimă. Am dus-o la Spitalul Judeţean Timişoara, dar a doua zi nu am mai putut intra să o vizitez. Până în 22 decembrie, nu ni s-a permis să vizităm pacienţii. Nu am mai găsit-o. Am căutat-o prin gropile comune din oraş. Degeaba!”, mărturisea în urmă cu doi ani Ioan Bânciu.
De-a lungul anilor, împreună cu alţi revoluţionari a organizat mai multe marşuri în Bucureşti şi în Timişoara pentru a forţa justiţia să dezvăluie adevărul despre revoluţie şi despre morţi.” Unde ne sunt morţii Timişoarei?” .”Aţi tras în noi cu Legea 42!”. Erau două sloganuri. După multe acţiuni şi insistenţe, după un an şi patru luni, Bânciu a aflat de acea gură de canal de la Popeşti Leordeni, unde a fost aruncată cenuşa morţilor din Timişoara şi, probabil, şi a soţiei lui.
“În acei ani, am ajuns la gura de canal cu televiziunea SOTI şi cu mai mai multe autobuze pline cu revoluţionari şi cu urmaşi ai revoluţionarilor morţi. Erau mormane de gunoaie până la gura de canal. TV Soti a înregistrat tot. Până mor mă voi lupta pentru a afla adevărul despre morţi!”, spunea Ioan Bânciu.
În acea vreme, Bânciu a insistat la Iliescu să se facă un monument acolo în cinstea martirilor. În plus, el şi Orban de la Memorialul Revoluţiei au reuşit să ridice 12 monumente în Timişoara închinate eroilor şi martirilor. De asemenea, în fiecare decembrie, Memorialul Revoluţiei a primit sponsorizare de la Primăria Timişoara pentru coroane şi bani de bilete de drum şi, Bânciu, împreună cu familiile celor 43 de morţi, a mers în pelerinaj la gura de canal de la Popeşti Leordeni. Între timp, au adunat şi cenuşa din canal şi au adus-o cu un camion mortuar la Timişoara, iar la Catedrala Mitropolitană a fost slujbă mare. După multe insistenţe, acolo, la gura de canal a fost făcut un monument.
Două destine, o poveste: Leontina şi Ioan Bânciu.
Odihnă veşnică, în lumina drepţilor!
