Motto
”În cei aproape 30 de ani de când sunt în politică am fost pe rând, deputat, ministru, prim ministru, președinte al Senatului și NU AM FĂCUT NICIODATĂ VREO FAPTĂ LEGALĂ”, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului României, de la tribuna Senatului României, 3 iunie 2019
În tratatul, devenit ulterior celebru, Psihopatologia vieții cotidiene (1901), Sigmund Freud descrie magistral actele ratate, adică acele acte de vorbire, de scriere, de comportament prin care iese la iveală, sub forma unei aparente erori, ceea ce o persoană are reprimat în profunzimea pshihismului său. Individul care le comite nu le recunoaște ca reale, deși, în fapt, aparenta greșeală reprezintă adevărul gândirii acelei persoane legate de subiectul în cauză. Românul mai puțin psihanalist spune despre astfel de acte, când le aude la cineva (trebuie să precizăm că cele de vorbire sunt cele mai frecvente, așa numitele ”laspus linguae”), că ”l-a luat gura pe dinainte” pe respectivul. Echivalențe în oglindă ale actelor ratate ar putea fi actele absolut conștiente ale acelor persoane despre care se comentează cam așa: ”cine spune, ăla e”, expresia folosită mai ales de copii, ”hoțul strigă prindeți hoții”, postură caracteristică adulților necinstiți, perverși de-a dreptul în faptele lor ilegale.
Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului României, în pledoaria pe care a susținut-o în 3 iunie la tribuna Senatului, împotrivindu-se urmăririi sale penale pentru prezumtive fapte de corupție, a comis cel mai relevant act ratat, nu doar pentru domnia sa cât și pentru întreaga clasă politică care conduce România, în ultimii ”aproape 30 de ani”! Parcurgând fraza stupefiantă a domnului Tăriceanu, redată în motto-ul articolului meu, nu poți să nu te întrebi, ”pe rând”, câți deputați am avut în România condamnați pentru corupție, să nu mai spunem câți miniștri, pedepsele penale ajungând până și la nivel de prim-ministru! Prin urmare, de la tribuna Senatului României (!!!!), ce a spus domnul președinte Tăriceanu, când l-a luat gura pe dinainte, o minciună sau un adevăr dezvăluit printr-un act ratat?! De ce prietenii din Senat ai domnului Tăriceanu au respins cererea de urmărire penală la adresa domniei sale? Să ne amintim cu toții ce declarau cei aproape 500 de parlamentari români (aproape la fel de numeroși cât în Parlamentul European!!!!), la începutul mandatului lor actual, că nu vor mai respinge nici o astfel de cerere din partea celor în drept să ancheteze faptele de corupție! Ce fel de exemplu dăm noi românii, în continuare, Uniunii Europene, mai ales în acest caz, în care, după cum relatează presa, este vorba de o anchetă penală pornită din Austria? Păi degeaba am votat la Referendum-ul contra hoților politici? Ca să vină domnul senator PSD Șerban Nicolae să ne spună, tot de la tribuna Senatului României, că ancheta care îl vizează pe domnul Tăriceanu este o ”bășcălie”?! Are vreun rost să mai amintesc cum îl apăra domnul Nicolae pe fostul senator PSD, condamnatul penal Cătălin Voicu? Sau pe fostul președinte al Camerei Deputaților, Liviu Nicolae Dragnea?
M-aș bucura ca domnul Tăriceanu să fie nevinovat. Ar fi groaznic pentru prestigiul României ca, după condamnarea președintelui Camerei Deputaților, să fie condamnat pentru corupție și președintele Senatului. Dar este cumplit și de neimaginat pentru Europa votul Senatului României, în frunte cu președintele său, împotriva unei anchete legate de fapte de corupție!
Dacă avea o fărâmă de onoare domnul Tăriceanu demisiona din înalta funcție, dacă nu pentru a se supune anchetei penale, măcar în urma eșecului partidului său la Europarlamentare.
Actul ratat pe care l-a comis domnul Tăriceanu la tribuna Senatului României trădează, în fapt, ratarea clasei politice care conduce azi România!
