Este vorba despre vulnerabilitatea oricăruia dintre noi, de oriunde, în faţa unor fatalităţi provocate de tot felul de escroci care au apărut ca ciupercile după ploaie, după 1990. Cel mai recent caz, deratizarea de pe strada Mioriţa din Timişoara.
Un sufocat după bunăstare, patronul firmei de deratizare Bistim Dera, care a reuşit să ucidă (din culpă) un copil de 3 ani şi pe mama acestuia şi un bebeluş de 9 zile, a cumpărat de pe piaţa neagră pastilele otrăvite. Acest lucru ne aminteşte de otrava cumpărată tot la negru de Mădălina Manole sau de alt dement, de la Hexifarma, care dilua soluţiile de dezinfectare folosite în spitale.
Deci, oricine doreşte, poate găsi pe net tot ce vrea. Dar parcă aveam nişte servicii şi angajaţi care se ocupau într-o vreme şi cu monitorizarea anunţurilor din sfera penalului. Noi, cetăţenii de rând, de cine suntem apăraţi în faţa unor astfel de escroci care se îmbogăţesc pe vieţile unor nevinovaţi?
Consilierul local Adrian Orza a lansat întrebarea pe pagina sa de facebook: “Fosfura de aluminiu, otrava folosită la deratizarea de pe str. Mioriţa este foarte toxică pentru oameni (grupa T+, adică cel mai înalt grad de toxicitate. Celelalte grade fiind din clasa Nocive şi Iritante), motiv pentru care tratamentele sunt efectuate de echipe specializate şi autorizate să lucreze cu asemenea produse, echipate cu echipamente standardizate de protecţia plantelor şi cu truse de prim-ajutor. Substanţa se foloseşte în agricultură, în câmp deschis, în anumite situaţii extreme, cât şi în silozurile de cereale. Distanţa minimă faţă de locurile locuibile trebuie să fie mai mare de 500 m !! Firmele care o folosesc sunt special autorizate şi obligate să ţină un registru special, cu intrări, ieşiri, locaţiile şi cantitatea folosită şi rămasă, etc. Cât de protejaţi suntem ca cetăţeni, faţă de astfel de situaţii?”.
Este o întrebare pe care şi-o pun toţi cetăţenii de rând.
