Pentru fermierul Mircea Boteanu din Comloșul Mic, județul Timiș, agricultura înseamnă multă muncă, dar înainte de toate, această importantă activitate e ca un joc de poker, fiindcă o începi și nu știi cum se termină. Investești și nu știi ce primești.
“Pornești toamna și aștepți profitul tot toamna, dar anul viitor, fără să fii sigur de nimic. Depindem în primul rând de precipitații, de ploaie, în lipsa totală a irigațiilor”, spune fermierul Boteanu.
Mai grav, în zona Comloșul Mic, nu există niciun râu sau lac în apropierea localității. Canalul Bega sau râul Timiș sunt departe, iar costurile sunt extrem de mari. Așadar e nevoie de foraje și de investiții serioase, iar fermierii nu își permit. În 2016, Boteanu a scos peste 13.000 kg la hectarul de porumb, iar în 2017, când au fost două luni de secetă în câmpia de vest, producția a scăzut mult. A scos sub 8.000 kg la ha. Diferența a fost dată de lipsa apei. “Degeaba faci tehnologie de ultimă oră, fertilizare și tratamente eficiente sau ai hibrizi performanți, dacă nu ai irigații sau nu plouă, pierzi. De 25 de ani fac agricultură, dar an slab la porumb ca anul trecut nu am mai avut. Bolile și dăunătorii îi mai poți controla, dar cu natura nu te poți pune. De multe ori, fermierul iese învins. În aceste condiții încercăm să folosim soiuri de calitate și să aplicăm tehnologii eficiente, pentru a face astfel față cât de cât riscurilor. Oricum, dacă nu ai apă, poți să cultivi orice, nu vei avea rezultate”, este de părere Boteanu.
De ce agricultura continuă să fie un joc de poker, chiar după 28 de ani, în județul Timiș? Mircea Boteanu este de părere că fermierul are nevoie de un preț de intervenție la recoltare impus de guvern, prin Ministerul Agriculturii. Acest preț de intervenție l-ar salva pe fermier, mai ales atunci când culturile au fost calamitate de fenomenele extreme.
Tânărul Mircea Boteanu a moștenit pasiunea pentru agricultură din familie. Bunicul său, născut în Banatul de munte, s-a mutat în Banatul de pustă, din Timiș, în Comloșul Mic, înainte de cel de-al doilea război mondial. Omul deținea mai mult pâmânt și practica agricultura în familie. Din păcate, colectivizarea comunistă i-a luat proprietățile, dar după revoluție, când a fost aplicată Legea nr.18 și au avut loc retrocedările, moștenitorii, părinții lui Mircea, au primit terenul înapoi. Mircea mai are două surori, dar ele au preferat alte îndeletniciri, iar el a ales să practice agricultura. Totul a pornit de la cele șapte ha pe care el le-a moștenit prin familie de la bunicul său. De-a lungul timpului și-a extins proprietățile și a cumpărat mai mult teren. Acum, lucrează 130 de ha, iar o parte dintre acestea sunt în arendă. A preferat o fermă mai mică, așa cum au fermierii din Occident, pentru a putea să o controleze mai ușor. Cultivă grâu, orz, floarea soarelui și porumb.
“Trecând peste toate problemele, cu muncă și cu profesionalism putem să avem profit. Mie îmi place foarte mult agricultura și o practic cu pasiune. De multe ori atunci când vine ploaia, mă duc în câmp și când simt că se lipește lutul de tălpile pantofilor pentru mine este foarte emoționant. Simt o legătură grea cu pământul. E o stare deosebită”, spune fermierul. Pe lângă tehnologiile eficiente, tratamente de protecția plantelor, soiuri și hibrizi de calitate, este nevoie de mașini agricole performante. El preferă tractoarele Case. Cum începe o zi de muncă pentru tânărul fermier? “Pentru mine o zi de muncă începe cu liniște. În ciuda problemelor care pot apărea în fermă, eu trebuie să fiu liniștit. Dimineața încep ziua cu o cafea, împreună cu angajații și cu familia. Analizăm ce avem de făcut și trecem la treabă”, explică omul. Pentru Boteanu cultura de bază și cea mai profitabilă este porumbul, nu rapița, cum obișnuiesc de obicei agricultorii. În zona Comloșul Mic, există un cernoziom de calitatea I la care porumbul se pretează perfect. Omul nu preferă rapița, fiindcă cel mai mare dăunător – epicometis, denumit și gândacul păros – este foarte virulent și greu de combătut. Tratamentele sunt costisitoare și, de multe ori, fără prea mari reușite. La porumb, tanymecus, agriotes sau viermele sârmă și rățișoara sunt, de asemenea, dăunători periculoși, dar fermierul are ac de cojocul lor. Boteanu a utilizat, până acum, produse pe bază de imidacloprid, o substanță foarte eficientă din familia neonicotinoidelor, pentru tratamentul semințelor de floarea soarelui și porumb. La porumb el obține în fiecare an producții de peste 10 tone la ha, exceptând 2017, când din cauza secetei, a avut pierderi. În anii buni el a avut producții medii și de peste 13.000 kg la ha. Pentru a obține producții bune la porumb, trebuie să te bazezi pe un hibrid de bună calitate, iar în al doilea rând este nevoie de o fertilizare eficientă. El utilizează îngrășminte de la Azomureș – uree, azot și nitrocalcar. La cultura de grâu, cele mai periculoase boli în Timiș sunt ruginile și fusarioza, dar el utilizează tratamente cu fungicide de la Bayer. Problema este că fermierul nu are spațiul de depozitare și de aceea este nevoit adesea să țină producția în custodie. De aceea preferă să vândă grâul și porumbul direct din câmp. De ce? În ultimii ani nu au fost diferențe de preț și există riscul ca după șase luni de depozitare să ieși în minus, pe lângă ce ai de plătit.
