Acasă Editorial Angajații băncilor, tot mai obraznici

Angajații băncilor, tot mai obraznici

1938
DISTRIBUIȚI

În stresul cotidian, unul dintre cele mai neprietenoase momente este acela al unei întâlniri cu un… angajat nepoliticos al unei bănci. Facem operațiuni, nu doar electronice, încercăm că comunicăm, dar de multe ori, din păcate, în locul comunicării dobândim noncomunicare. Asta poate fi fie o agresivitate verbală, fie o expresivitate facială, gen ”te trimit undeva…”, fie ”de ce naiba ai mai venit la bancă?”. Din păcate, experiențele curg lanț. Zilele trecute, la BRD, centrala situată pe bulevardul Corneliu Coposu, o angajată ”subtilă foc”, cu ton obraznic, educată în altă parte decât în Banat, (de unde, măcar puțin, avem pretenții în legătură cu bunul simț, răbdarea, ascultarea), fără să-și privească în ochi interlocutorul, a generat o situație jenantă. Cu tupeu, cu ochii în alte părți, cu tonul ridicat, ca pe ulița sa prăfuită, strigând după vreun tembel, și-a jignit interlocutorul cerându-i să vină la altă oră. De ce? Pentru că se schimbase orarul pentru un anumit serviciu, iar obrăznicătura a uitat să dea mail-urile cu informațiile aferente. Fain, nu? Mare bancă, mare meschinărie. Recent, o altă persoană ne-a reclamat lipsa de politețe și nepăsarea la alte ghișee, după lungi așteptări, la Bancpost a clienților care deja așteptaseră prea mult într-un loc. Acum, banca se revoltă că informația a apărut în presă. Serios? De când și până când, o informație de interes public, cum este calitatea relațiilor cu clienții, într-o activitate cu publicul, devine vreun secret de stat?

Nu le este jenă, oare, băncilor? Nu plătim și așa o sumă uriașă de comisioane, la vedere, dar și ascunse? Nu plătim pentru a avea și o calitate a relațiilor cu angajații băncilor? Sau, poate, acești funcționari prăfuiți în gândire, cred că este vremea lui Ceaușescu, când familia lui, vecinii lui, hoardele lui din Scornicești și împrejurimi, veneau și ne dirijau viețile? Nu! Asta nu mai admitem! Bădărănia, lipsa amabilității, hoția, minciuna, tot ”tacâmul” acesta plin de rugină, ulei rânced și mirosuri grele, în comunicarea cu noi, cetățenii acestui oraș, Timișoara, ce au adus libertatea întregii România, nu sunt admise!

Gata, cu mofturile angajaților băncilor! Gata, cu toate agresivitățile generate de impudoare, obrăznicie, lipsa educației, și prostie!

Vom repeta mereu, aici este Timișoara, orașul occidental al unei țări, România, pe care toți vor s-o calce în picioarele lor încălțate în bocancii mitocăniei!

Noi nu admitem! Protestăm!

Comentarii

comentarii