Proiectul unificarii dreptei este pe cat de indraznet si vizionar, pe atat de dificil. Este limpede ca, in absenta unui mare partid de dreapta – PNL -, ca sa coaguleze toate tendintele existente, stanga nu va avea o contrapondere politica pe masura. Pe de alta parte, unificarea este relativ precipitata, aparent anevoioasa si depinde, in totalitate, de existenta unei puternice presiuni externe. Miza alegerilor prezidentiale poate fi liant.
Care este punctul de plecare al marelui proiect? Sa privim lucid situatia dreptei, analizand-o asa cum analizam piesele intr-o partida de sah. Cel mai puternic partid de dreapta, asa cum a rezultat el din alegerile locale, parlamentare si europarlamentare, este PNL. In interiorul PNL, gruparea predominanta am putea-o numi gruparea Iohannis. Dar sa nu ne amagim. Exista si o grupare Crin Antonescu. PNL izbuteste sa ramana unit, in ciuda unor diferente de viziune in ceea ce priveste alianta cu PDL si optiunea pentru un candidat prezidential. Dovada este faptul ca, dupa ultimele decizii ale Delegatiei Permanente, nu s-a produs, in interiorul PNL, niciun seism. Totusi, nu poate fi trecuta cu vederea decizia liberalului Ioan Ghise de a parasi PNL si de a candida ca independent. Si Ioan Ghise are capacitatea de a coagula un electorat de dreapta.
Desi plasata strategic in tabara adversarilor, mai exista o grupare liberala. Cea condusa de Calin Popescu Tariceanu. Membrii acesteia lucreaza alaturi si impreuna chiar cu inamicii politici ai liberalilor. In schimbul unor avantaje pe care PSD, aflat la putere, le poate oferi cu generozitate. Aparent, gruparea Traiceanu clameaza necesitatea refacerii USL. Deci mentinerea aliantei cu partidul condus de domnul Victor Ponta. In campania electorala, cel putin in primul tur de scrutin, gruparea Traiceanu, sustinuta logistic si poate si financiar de catre PSD, va deveni principalul rival. Al doilea mare partid de dreapta este PDL, care urmeaza sa fuzioneze cu PNL, sub numele partidului istoric. Este adevarat ca PNL si PDL vor sustine un singur candidat. Dar la fel de adevarat este ca, si in interiorul PDL, exista probleme. Una dintre acestea se numeste Monica Macovei. Doamna Macovei este decisa sa candideze la algerile prezidentiale. Si, indiscutabil, are, in interiorul PDL, propriii sustinatori. Iata, asadar, inca o grupare de dreapta. Tot din PDL, cel putin formal, face parte si fostul persedinte al acestui partid, domnul Emil Boc. Acesta este nemultumit de modul in care decurge fuziunea. In special, asa cum afirma, de faptul ca PDL renunta, spune Boc, cu prea multa usurinta, la denumirea sa. In realitate, am toate motivele sa cred ca acesta este doar un pretext. Domnul Boc fiind mai degraba interesat sa cocheteze in contiunare cu partidul condus de doamna Elena Udrea. PMP, asadar, este a treia forta de dreapta care, cel putin pana la primul tur de scrutin, va intra in alegeri separat. Si cu un candidat propriu. Probabil domnul Cristian Diaconescu. Sustinut puternic de presedintele Traian Basescu si de echipa sa de consilieri. Nu este insa exclusa nici candidatura, anuntata in ultimul moment, a doamnei Elena Udrea. Totul depinde de sondaje, dar si de capriciile domnului Traian Basescu. Care si el, asa cum e si cu cati sustinatori mai are, reprezinta, pana la urma, tot o grupare politica de dreapta.
Se vede deci cu ochiul liber ca dreapta dispune de un numar remarcabil de mare de personalitati, unele chiar accentuate, in sens dostoievskian, dar, in acelasi timp, cel putin pentru moment, sufera de un deficit de unitate. Dorinta de a avea un candidat comun s-ar putea insa sa atenueze, pana la alegeri, diferentele.
Sursa: CorectNews
