Acasă Politica Arma secretă anti-Dragnea

Arma secretă anti-Dragnea

DISTRIBUIȚI

Un calcul rece, dacă vreți chiar cinic, elimină răspunsul la întrebarea cine are și cine nu are dreptate în PSD. Și în acest fel poate fi exclusă orice acuzație de manipulare. Acest calcul făcut la rece pleacă de la premiza că s-a ajuns la un nivel ireconciliabil al conflictului dintre Liviu Dragnea și contestatarii săi. Iar aceștia dispun de o masă critică. Prin urmare, PSD ori se resetează, ori se autodistruge. Dacă se resetează, Dragnea este cel care pierde. Iar în acestă bătălie există o armă secretă.

Lui Liviu Dragnea, cei care îl contestă, din ce în ce mai mulți, îi solicită să demisioneze din funcția de președinte al partidului și din cea de președinte al Camerei Deputaților. Dacă nu o face, atunci va fi forțat să se conformeze, riscul fiind prelungirea crizei interne, probabil pierderea Guvernului și poate chiar a guvernării, toate acestea generând prejudicii, unele ireparabile, PSD, dar și țării.

Liviu Dragnea, simțind că vine un moment al răfuielii, a ales să precipite lucrurile. De aceea, a fixat ședința decisivă vineri. Adică mâine. Ceea ce înseamnă că în multe dintre organizații nu va mai exista timpul necesar pentru a se organiza dezbateri pe această temă, la capătul cărora președinții filialelor locale să poată să-și întemeieze opțiunea pe opinia generală care ar urma să fie exprimată. Aparent, pentru Liviu Dragnea această mișcare de accelerare a evenimentelor este benefică. Dar numai aparent.

Procedând astfel, președintele PSD își maximalizează șansa de a rezista unui atac fără precedent în ceea ce-l privește și, în general, fără precedent în PSD. În definitiv, el conduce nu numai cel mai mare partid socialist din Europa, ci și partidul socialist care a obținut cele mai bune rezultate electorale atât în plan intern cât și în plan extern. Și, din nou o situtația unică, este singurul președinte de partid ales nu într-un Congres, ci de întreaga suflare a membrilor. Are în spate votul a circa 500 de mii de membri PSD. Nu s-a mai întâmplat niciodată ca un președinte PSD să fie descăpățânat după ce a câștigat alegerile la un scor mare și după ce a reușit să preia și să se mențină la guvernare. De regulă, decapitările se fac în urma unui eșec electoral. Sau în urma unui mare eșec politic, constând în pierderea guvernării. S-ar putea ca domnul Liviu Dragnea să fie excepția care confirmă regula.

Precipitând o decizie în ceea ce-l privește la vârful partidului, Liviu Dragnea ar putea să aibă câștig de cauză. Nu este exclus ca, în ciuda creșterii exponențiale a numărului de contestatari, aceștia să nu obțină voturile necesare pentru a-l determina să demisioneze sau pentru a convoca un Congres Extraordinar, care în prima zi să schimbe statutul iar în a doua zi să-l demită, alegând un alt președinte. Numai că o asemena victorie ar fi otrăvită și ar genera o înfrângere într-o altă direcție, încă și mai dureroasă.

Victoria ar fi otăvită întrucât nu ar fi de natură să oprească mișcarea dezordonată a plăcilor tectonice din PSD, iar acest lucru ar fi de natură să conducă la o disoluție a partidului. Și ar reprezenta o capcană din cel puțin un punct de vedere.

Un analist atent observă fără prea mare efort că Liviu Dragnea, nemaiconfruntându-se cu opoziția unor membri izolați, așa cum s-a întâmplat în trecut, ci cu un grup compact de lideri, care-i vor capul, dintre care mulți sunt președinți de filiale, este într-un pericol iminent de a-și pierde funcția cheie de președinte al Camerei Deputaților. O poziție compensatorie, dacă ne gândim la faptul că, în urma condamnării sale penale, nu a putut accesa poziția de prim-ministru. De ce afirm acest lucru? Pentru că președinții de filiale PSD au contribuit masiv la victoria în alegeri a unor deputați și senatori. Ca să nu mai vorbim că, tot sub influența acestora, ei au fost puși pe liste. În continuare, președinții de organizații județene au o mare influență asupra parlamentarilor provenind din respectivele unități administrativ-teritoriale. Dacă ne uităm la harta cunoscută până în acest moment a opțiunilor pro și anti Dragnea, observăm o relativă paritate. Ceea ce înseamnă că o bună parte a parlamentarilor PSD – și acum mă refer la deputați – ar putea fi întoarsă împotriva președintelui Camerei Deputaților. O simpă cerere de demitere a sa va fi scânteia care, în mod evident, îi va coaliza și pe deputații opoziției sau pe cei neînregimentați unor grupuri parlamentare.

Acesta este punctul vulnerabil. Acesta este frontul de unde poate veni prăpădul pentru Liviu Dragnea. În timp ce Liviu Dragnea este în acest moment, lucid vorbind, vulnerabil sub mai multe aspecte, masa critică de care beneficiază contestatarii săi, precum și pozițiile pe care aceștia le ocupă în partid și în stat, îi fac invulnerabili. Confruntat cu o asemenea situație, Dragnea nu mai poate trece la excluderi, așa cum a făcut-o în alte situații. În concluzie, dacă este corect să afirmăm că, mai devreme sau mai târziu, el va pierde bătălia, atunci e la fel de corectă și teza conform căreia acest lucru ar trebui să se întâmple de preferat mai devreme decât mai târziu.

 

Comentarii

comentarii