În data de 4 martie, angajații Primăriei Timișoara a tăiat un arbore din Piața Iancu Huniade, în fața Castelului Huniade. Atunci, Asociația Peisagiștilor din România (AsoP), Filiala Vest, reclama faptul că, în lipsa Cartei Arborilor Istorici, a fost tăiat un stejar cu însemnătate istorică. Asociația a cerut intervenția Gărzii de Mediu pentru a verifica cât de necesară era tăierea.
Până la urmă, Garda de Mediu a dat dreptate Primăriei Timișoara. Arborele punea în pericol siguranța trecătorilor, fiind puternic afectat de furtuna din septembrie 2017. De asemenea, s-a constatat și că era vorba de un salcâm japonez, nu de un stejar, cum s-a crezut inițial.
La o lună după acea tăiere, pe 2 aprilie, AsoP Vest revine cu alte precizări referitoare la importanța centralizării arborilor într-o Cartă. După documentare, peisagiștii au stabilit că arborii din fața Castelului Huniade sunt ultimele vestigii de amenajare ale grădinilor din a doua jumătate a secolului XIX din Timișoara, perioadă în care a apărut preocuparea amenajării de grădini în oraș. Asociația a scris, într-o postare pe Facebook:
„Arborele defrișat, apare în lucrarea Timișoara Verde (V. Ciupa, R. Radoslav, C. Oarcea, Z. Oarcea, Timișoara Verde. Sistemul de spații verzi al Timișoarei, Ed. Marineasa, Timișoara, 2005, p. 94- 95) ca fiind, alături de cei doi platani, ulmii și castanii porcești din amenajare, parte din exemplarele istorice rămase pe amplasament. În cadrul studiului de Cadastru verde realizat de către Primăria Municipiului Timișoara, acești arbori sunt încadrați în anul 2001, când s-a realizat studiul, la grupele de vârstă 50 (81- 100 ani) respectiv 60 (peste 100 ani).
Asociația noastră a realizat o scurtă documentare evolutivă a contextului peisager iar din analiza hărților istorice disponibile, se remarcă faptul că amplasamentul pe care s-a intervenit face parte din primele tendințe/direcții de amenajare de grădini intra muros din Timișoara (a două jumătate a sec. al XIX-lea). Prin amenajarea grădinii, intenția urbanistică este de a lega peisager clădirea Comenduirii Garnizoanei (azi Muzeul Militar din Piața Libertății) și Castelul Huniade (pe atunci cazarmă de artilerie și depozit militar) iar această perioadă corespunde cu vârsta arborelui defrișat. În acest sens, putem spune că arborii de pe amplasamentul castelului pot constitui singurele elemente încă vizibile, martor al acestor grădini de sec. al XIX-lea, perioadă premergătoare dezvoltării în Timișoara a grădinăritului peisager modern, începând cu sec. al XX-lea, iar conservarea lor este deosebit de importantă pentru patrimoniul și identitatea Timișoarei”.
Astfel, peisagiștii țin să precizeze că ei nu dezbat situația juridică a defrișării, având în vedere inspecția Gărzii de Mediu și un aviz din 2018 dat de Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, ci doresc să arate, încă o dată, importanța patrimoniului horticol și peisager al Timișoarei.
