Ce rușine! Cum ar putea cineva să ne creadă pe noi, timișorenii, cei are știm cum a fost acest oraș și cum ar trebuie să fie, niște naivi? Niște tolomaci? Se va face la raportarea activității domnului Fritz această dezinsecție? Da, cum să nu? Cu surle și trâmbițe. Cu tobe, cu marș, cu zgomote, cu participare activă a ”grupului de susținători”, pe care dacă îi supără cineva, vai, vai, ce alte zgomote o să mai scoată!
Deci a început dezinsecția în Timișoara. Ca acțiune, perfect. Firma este serioasă, utilată, dar ea nu are nicio vină că toate au venit atât de târziu. Revenim la expresia inteligentă: ”Nu trageți în pianist, dacă nu vă place partitura!”
Mai sunt de rezolvat, tot așa târziu, zecile de mii de șobolani care străbat parcurile, aleile, falezele Begăi, zecile de mii de porumbei pe care nimeni nu îi scoate din viața civilizată a orașului, care sunt surse de stres pentru locuitori, în vreme ce câțiva demenți, cu afecțiuni mentale (dar și mintale), îi adună între blocuri, făcând impracticabile spațiile pentru copii și adulți. Totul miroase oribil, peste tot sunt resturi organice, cică ei sunt buni, iar noi, cei care luăm atitudine, am fi… răi, orașul nostru drag este pe mâna unor neisprăviți despre care dacă scriem devenim ba șovini, ba discriminatori…
Luptăm cu ipocrizia, idiosincrazia, idioțenia, idolatria, incomensurabilul narcisism, inconfundabila perversitate, infinita păcăleală!
Între timp, unii visează AVIOANE!
Comentarii
comentarii