Acasă Politica Autoejectarea PSD de la guvernare

Autoejectarea PSD de la guvernare

DISTRIBUIȚI

Dacă PSD intenționează să facă în așa fel încât să fie scos de la guvernare, în condițiile în care responsabilitatea pentru ceea ce îi urmeză va cădea în sarcina lui Klaus Iohannis și a frontului anti-PSD, lucrurile par astfel aranjate de parcă au fost puse anume cu mâna. Totul pare pregătit pentru ca, în mod precipitat, la Palatul Victoria să fie instalată o echipă alcătuită în mod direct sau indirect de reprezentanți ai actualei opoziții. Iar PSD aparent să se retragă, pentru a se reîncărca electoral și pentru a reveni în forță după alegeri. Ce argumente am? Care sunt pașii acestui scenariu?

Un partid experimentat, cum este PSD, este cu neputință să nu fi anticipat că o remaniere masivă a Guvernului îi oferă lui Klaus Iohannis din postura de șef al opoziției posibilitatea de a șicana majoritatea, amânând cât poate de mult completarea echipei guvernamentale. Și, totuși, PSD a purces cât se poate de senin, aparent cu naivitate, la o remaniere clasică, care depindea de un acord da la Palatul Cotroceni. În loc să facă remanierea pur și simplu, fără vreo consultare a președintelui, sub forma unei restructurări guvernamentale trecute prin Parlament. Mă îndoiesc că PSD nu a cunoscut acest detaliu. Și, cu toate acestea, a acceptat jocurile președintelui și amânarea timp de două luni a completării Guvernului. Dar nu este singura situație de acest fel.

Pe același model a procedat PSD provocându-l pe Klaus Iohannis și oferindu-i a doua momeală, cea a bugetului. De atât de multe ori atacase președintele guvernarea, pe motiv că este neperformantă iar măsurile întreprinse sunt nesustenabile, încât era ușor de prevăzut faptul că acesta va șicana majoritatea în fel și chip legat de Legea bugetului. În mod normal, PSD ar fi trebuit să închidă bugetul în luna octombrie a  anului trecut. Cu atât mai mult cu cât era clar că președintele va întârzia cât va putea aplicarea  acestuia. Însă abia în a doua parte a lunii decembrie, câteva capitole din Legea bugetului, cele referitoare la serviciile secrete și la instituția prezidențială au fost prezentate la CSAT, de unde era necesar un aviz negativ sau pozitiv pentru a se trece mai departe. Anticipând cu precizie reacțile lui Klaus Iohannis, serviciile secrete și Președinția au fost bugetate suficient de jos, pentru ca președintele să dea în bâțâială. Acesta i-a dat PSD-ului un cadou nesperat. A amânat pur și simplu, înainte de a se tocmi cu PSD și a obține creșterile dorite, avizul. Până la sfârșitul anului. Până în momentul când era imposibilă întrunirea Parlamentului, pentru ca în plen să fie dezbătută și adoptată Legea bugetului. Dacă aceasta ar fi existat. Și ce a urmat? Profitând de ocazie și susținând că trebuie să refacă toate calculele, încurcat fiind de pretențiile privind bugetarea Cotroceniului și a serviciilor secrete, PSD a tras de timp, a plimbat și a reîntors Legea prin comisii, a scăzut din nou bugetele serviciilor secrete, ca să-l stârnească pe Klaus Iohannis, după care, în fine, cu ajutorul UDMR, a încropit majoritatea necesară și a dat votul final.

În jocul de șah știi cu relativă precizie care este cel puțin următoarea mișcare a adversarului. Iar PSD nu s-a înșelat. Enervat la culme, Klaus Iohannis, care a dovedit că este departe de a fi om politic bine cusut, a acționat umoral și a făcut o nevăzută. O trăsnaie la care nu s-a gândit nici măcar Traian Băsescu. A trimis bugetul la Curtea Constituțională, pe motiv că a încălcat Legea Fundamentală. O prostie cât Palatul Cotroceni. Toată lumea  a fost mulțumită. Klaus Iohannis și opozițian pentru că a creat probleme uriașe Guvernului Dăncilă, forțându-l să opereze cu banii mult mai puțini prevăzuți în Legea bugetului anterior, dar și laboratorul de analize și proiecții politice al PSD, care a câștigat fix ceea ce dorea să câștige. Președintele a putut fi ușor pus la zid pentru iresponsabilitate, împreună cu întreaga opoziție, care l-a susținut și chiar l-a aplaudat, iar PSD a reușit să amâne punerea în operă a noului buget pe un motiv cât se poate de solid, în sensul că este obstrucționat de președinte.  

Este însă abia începutul unui lanț de evenimente aparent stranii, aparent greu de explicat, generate în mod subtil de PSD. Eu aș spune momeli, pe care președintele și opoziția le-au înhățat rapid. Cu undiță cu tot. Este vorba despre istoria controversatelor ordonanțe care, după deciziile aparent implacabile ale Executivului, sunt confruntate cu puternice contrareacții și urmează să fie revizuite. Voi reveni duminică asupra acestui subiect, dar nu înainte de a preciza că și aceste ordonanțe am suspiciunea rezonabilă că fac parte din același plan. Cum de altfel, vor face parte și proiectatele ordonanțe, două la număr, pe care, la viteză, Guvernul urmează să le dea. Ordonanța privind articolele din Codul penal și din Codul de procedură penală, trecute prin Curtea Constituțională și ordonanța bombă a amnistiei și grațierii. Voi demonstra cum toate aceste operațiuni ale majorității sunt parte ale unui plan iscusit, ca să nu-i spun diabolic, prin care majoritatea se poate autoejecta de la putere, în condițiile în care factura politică ar urma să cadă exclusiv în sarcina președintelui Klaus Iohannis și a frontului anti-PSD.

Comentarii

comentarii